Acasă Anchete Din culisele cluburilor de noapte. Aceleași tehnici se folosesc și-n România

Din culisele cluburilor de noapte. Aceleași tehnici se folosesc și-n România

DISTRIBUIȚI

”Există un sistem invizibil în spatele oricărei note de plată de club în valoare de 100.000 de dolari, iar moneda de plată sunt femeile frumoase”, scrie The Economist, într-un material care explorează dedesubturile unei lumi pe cât de sclipitoare, pe atât de rece și de pragmatică.

”Clubul de noapte pulsa în arșița din Miami. Dansatorii fluturau prin aer bastonașe fluorescente pe care scria „Culcă-te cu mine, sunt celebru!” Milionarul purta blugi și un tricou negru; ar fi trecut neobservat dacă nu era înconjurat de 12 femei înalte, slabe și frumoase, și nu ar fi agitat în aer o sticlă de șampanie rose Cristal. Comanda următoare de băutură a sosit într-o procesiune care în industria cluburilor de noapte este cunoscută sub denumirea de ”trenulețul de sticle.” Un grup de bodyguarzi a adus două baxuri de sticle de șampanie și artificii, purtate deasupra capetelor, urmați de o procesiune de chelnerițe în pantofi cu tocuri cui, care purtau și ele aceleași ofrande.

Cei de pe margine i-au primit în urale și le-au făcut poze cu telefoanele mobile. Un bărbat de lângă mine, care privea blazat scena, mi-a dat să iau o înghițitură din sticla lui de șampanie: Cristal rose din 2004.

Cât costă, l-am întrebat. 1.700 de dolari, mi-a spus.

L-am urmărit pe milionar smucind sticla și îndreptând-o spre un fotomodel din apropiere, făcând lichidul să se reverse în spume.

Cu toții am vazut scene similare pe Instagram sau în paginile revistelor cu vedete. În ultimii zeci de ani au apărut noi elite, pe de o parte ca rezultat al dereglărilor suferite de sectorul financiar din Vest iar, pe de altă parte, datorită globalizării. Această elită este mai dispersată, geografic, și mult mai mobilă decât reprezentanții capitalismului de altă dată. A apărut, spontan, și o industrie pe măsură și gata să susțină elita.

Rețeaua de cluburi de noapte care împnzesc tot globul este, acum, patronată de o mică cohortă de oligarhi, manageri ai unor business-uri newyorkeze și investitori din Sillicon Valley. Indiferent dacă sunt în Miami sau St Tropez, aceste cluburi tind să aibă același tipar și aceeași clientelă. Pandemia de coronavirus a oprit, temporar, viața cluburilor de noapte dar e sigur că acestea vor reveni la viață odată cu depășirea perioadei de izolare și de criză economică.

Semnalmentele distinctive ale acestei lumi, evidente și pentru cei care nu fac parte din clasa VIP: pomeți proeminenți, pantofi Louboutin, valuri de șampanie. Ceea ce mulți nu realizează este că abandonul aparent spontan al nopților extravagante este, de fapt, atent planificat. Este nevoie de un tip de economie complexă atent manageriată și secretă, bazată pe promovarea frumuseții și a statutului, pentru a crea o atmosferă în care consumatorii să cheltuie $100.000 pe alcool într-o singură noapte. Moneda de schimb a acestei economii este reprezentată de femeile tinere.

Blondele cu picioare frumoase care se aflau în jurul milionarului în noaptea aceea nu erau acolo din întâmplare.

În perioada 2010-2014, am mers în spatele cortinei să văd cum funcționează această lume. Întrucât, înainte de a deveni sociolog, am fost model, am avut acces în zonele interzise femeilor care nu îndeplinesc anumite cerințe fizice. Am discutat cu tinerele din anturajul milionarului și am aflat că, indiferent dacă ele conștierntizau sau nu, erau pe deplin sub controlul cuiva: primite sau excluse din cluburile de noapte, pe criteriul eficienței.

Femeile din acestă lume nu erau altceva decât personaje într-o piesă care producea valoare financiară pentru bărbați. Motivația acestor femei este mai greu de descifrat. Cert este că, în fiecare noapte, își puneau pantofii cu toc și-și făceau apariția în cluburi. Spectacolul trebuia să continue.

Dre este promotor al unora dintre cele mai mari cluburi din circuitul VIP. Un bărbat frumos, de 38 de ani, ras în cap, cu un zâmbet strălucitor, a cărui sarcină era să-i încurajeze pe cei dispuși să cheltuie sume mari să rezerve mese în cluburile pentru care lucra. Reușea asta, în parte, grație carismei sale. Înainte de a deveni promotor, lucrase în domeniul muzicii și era genul de om pe care celebrităților le făcea plăcere să-l salute când intrau în club. Dar principala calitate a lui Dre era aceea de a aduce noi modele, cel puțin cinci pe noapte. “Știu cum să vorbesc cu fetele. Mă plac.” spunea el adesea.

Întrucât am petrecut mult timp cu Dre prin New York, am aflat care sunt bazele economice ale sistemului care funcționa atât de bine. În anumite privințe, activitatea lui Dre se asemăna cu cea a unui pește, dar, când am adus subiectul în discuție, a sărit ca ars.

Este posibil ca unii clienți bogați să fi avut relații intime cu unele fete deși nu există dovezi. Dar, în esență, nu acesta era motivul pentru care fetele se aflau acolo. Motivul era crearea unui mediu plăcut care să îmbie clienții barurilor să cheltuie mulți bani. Ultimul client al lui Dre a fost un patron de club care a transformat ambientul în profit, ridicând prețul băuturii cumpărate cu până la 1.000%. Acesta este rezultatul muncii invizibile care presupune apelul la prezența modelelor. Clienții plăteau pentru acest serviciu. Plăteau, de fapt, iluzia spontaneității.

Dre era renumit pentru că reușea să creeze o atmosferă relaxantă în club. L-am urmărit cum acționa într-un restaurant renumit din Soho unde proprietarul i-a dat suma de $1000 pe noapte pentru a-i aduce în local personele potrivite.

Dre stătea relaxat, înconjurat de sticle de șampanie și femei frumoase, urmărind totul ca un vultur. “E totul în regulă?” l-a întrebat pe un cunoscut care purta un costum impecabil. Dre s-a ridicat de pe scaun pentru a sachimba câteva vorbe cu persoana amintită. Când s-a așezat înpoi pe scaun, mi-a șoptit la ureche: tipul acela este dintr-o familie saudită. E miliardar.

A făcut semn cu ochiul unei femei de la barul restaurantului, despre care se știa că este o persoană înstărită dintr-o țară mică, renumită pentru băncile sale din offshore. Când un alt bărbat s-a apropiat de masa noastră, Dre mi- a șoptit: este bogat, familia sa este foarte bogată. Dre l-a bătut prietenește pe umăr. ”O prietenă de-a mea m-a întrebat dacă sunt fete frumoase aici în seara asta,” a spus, iar, după o pauză, ”da, sunt.”

Cluburile îi ofereau lui Dre și altor promotori un comision pe noapte pentru persoanele pe care le aduceau. O parte din suma plătită de client revenea promotorului, în jur de 10-20%. Nu erau bani câștigați ușor – relația paternă dintre promotori și modele presupunea bani pentru taxi, mese, cadouri, în total sute de dolari pe zi iar cluburile sunt cunoscute ca fiind destul de rău platnice. Dar, într-un an bun, Dre lua acasă $ 200.000.

Când doreau să se distreze, clienții îl chemau pe Dre pentru a le face rost de o masă la cele mai la modă cluburi și pentru a fi înconjurați de cele mai frumoase femei. Dre, pe de altă parte, își dorea ca ei să se gândească la el ca la un prieten. Dre era mereu în căutare de indivizi bogați pe care să-i cunoască, să facă schimb de numere de telefon. Dar căuta, în special, ”balene.” Balenele sunt dispuse să cheltuie sume exorbitante într- o singură noapte și reprezintă cea mai dorită clientelă a unui club de noapte.

În perioada cât m-am documentat pentru acest articol, Jho Low, un om de afaceri din Malaezia, era cel mai mare ”vânat” dintre toți (ulterior, Interpol a început să-l caute pentru implicarea sa într-o fraudă de mai multe miliarde). “Cheltuiește un milion de dolari oriunde merge,” mi-a spus un promotor.

Aceste personaje sunt văzute rar. Dar posibilitatea ca ei să-și facă apariția atrage în cluburi alți foarte mulți clienți înstariți, la rîndul lor, dar totuși dintr-un nivel inferior ”balenelor.” Veniturile lui Dre veneau, în mare parte, din procentul de la notele de plată achitate de indivizi din sfera bancherilor de rând, a specialiștilor de top din IT și a altor personaje cu venituri bune. Notele lor de plată nu se compară cu cât lasă într-o noapte o ”balenă,” însă tot vorbim de sume enorme. Iar adunate reprezintă grosul veniturilor personajelor ca Dre. ”Salată” îi spun proprietarii de cluburi acestei categorii de clienți. ”Care este cel mai prezent ingredient într-o salată? Frunzele. Pentru noi, ”frunzele” îl reprezintă clienți bogați din New York care plătesc note ”mici,” de 3.000 – 5.000 de dolari pe seară,” mi-a spus un proprietar de club.

Dacă ai întreba pe majoritatea oamenilor ce îi determină pe bărbați să cheltuie mii de dolari pe alcool într-o singură noapte, răspunsul ar fi unul simplu. Bogaților le place să epateze și nu le pasă dacă pierd bani. Dar și în rândul bogaților există anumite practici tabu legate de cheltuielile exagerate. Persoanele pe care le-am intervievat și care frecventează astfel de baruri, cheltuind sume imense, adesea au folosit aceleași cuvinte pentru a descrie ritualurile extravaganței unui club de noapte: ridicol, stupid, pierdere, nebunie.

Pentru ca banii să se metamorfozeze în statut – cu alte cuvinte, pentru a convinge clientela să încalce regulile tabu – trebuie să existe un auditoriu pe măsură. Iată de ce modelele trebuie să fie prezente.

Unul dintre promotori mi-a explicat efectele unui astfel de model: modelul este model. Intră în club și este ca un fulger. Iar tipii din jur vor exclama: ”Da, clubul ăsta e bun. Mai adu-mi o sticlă.”

Pentru a avea acest efect, femeile aduse de promotori trebuie să fie ori modele ori să aibă calități fizice excepționale: frumusețe, înălțime, subțirime. Non-modelele cu aspect fizic corespunzător sunt, uneori, parte a anturajului dar sunt surclasate de modele. Spre deosebire de chelnerițe, care trebuie să fie voluptoase, femeile aduse de promotori nu trebuie, în primul rând, să răspundă fanteziilor sexuale ale bărbaților ci mai ales să reprezinte cea mai aspirațională versiune a feminității. Promoterii mi-au spus cât se poate de serios că a permite accesul unor femei care sunt ”doar” suple și nu slabe ar putea dăuna serios reputației clubului.

Patronii de club transformă ambientul în profit crescând prețul alcoolului cu un procent de până la 1.000%.

Prin sumele cheltuite de clienții barurilor în care atmosfera a fost creată de femeile model, aceștia nu urmăreau, neapărat, să impresioneze. Mi-am dat seama că astfel de gesturi erau menite pentru a atrage atenția unui alt individ bogat, client al clubului. Statutul este o chestiune de o sensibilitate aparte. Există numai atunci când este recunoscut de cei din jur.

Spre deosebire de patronii de club și promotori, tinerele din club nu primeau nici un ban pentru munca lor. Erau descrise drept femei de moravuri ușoare. Mă întreb oare de ce mergeau cu Dre în club, noapte de noapte? Chair și după ce am petrecut câteva luni printre ele, mi-a luat ceva timp să înțeleg.

Bonusurile sunt, desigur, parte din răspuns. Tinerele aveau mese gratis (deși mâncau numai atunci când mâncau clienții sau promotorii), șampanie gratis și intrare liberă la cele mai bune cluburi cu cei mai buni DJ. Activitatea de modeling este bănoasă pentru cele din top, nu pentru toate cele de pe podium. Multe provenerau din țări sărace ca Republica Cehă sau Brazilia și nu–și permiteau un stil de viață luxos.

Unul dintre bonusurile de top era o excursie la Miami. De regulă, promotorii plăteau drumul și cazarea tinerelor modele. Într-una din veri, am însoțit-o pe Katia, un model ucrainean de 20 de ani, într-o excursie bonus in Miami. Katia era extaziată.

Când am revenit în New York, am servit un capucino la o cafenea din Soho și am discutat despre excursie. În tot acest timp, telefomul fetei a sunat continuu, cu mesaje de la promotori și patroni de cluburi. Aproape în fiecare seara, Katia ieșea în oraș pentru a participa le evenimente organizate de promotori și nu se sfia să spună că ea vrea să se distreze și nu-i pasă de ce spun ceilalți.

Nu se simțea obligată să acorde favoruri sexuale nimănui, dar o făcea cu cei pe care-i considera atractivi, inclusiv cu promotori.

Un alt model pe care l-am întâlnit este Petra. Petra fusese dusă în Miami de un alt promotor pentru un client pe care l-a descris ca fiind un brazilian care face parte din Mafie, sau cam așa ceva.

Majoritatea femeilor cu care am vorbit păreau să creadă că a-ți urma promotorul este bine, în cele din urmă. Un beneficiu era ”capitalul cultural.” Pentru a avea acces în cercurile în care se află investitori serioși trebuie să fii o persoană educată, cu bună creștere. Accesul tinerelor modele în cercurile educate le permitea să afle tot ce e nou în lumea ”culturală” a vipurilor.

Femeile considerau că relațiile sociale, cu oameni de succes , sunt un lucru foarte bun.

Cu cât cercetam mai mult, cu atât mai mult realizam că există un imbold psihologic al activității acestor tinere modele. După cum a spus una dintre ele: Este extrem de flatant să fii dorită și să primești cadouri din partea unor oameni puternici.

Când am început acest proiect, mi-am, imaginat că promotorii sunt oamenii răi din poveste, oameni care manipulează tinerele pentru a obține profit. În timp, m-am convins că nu este o muncă de exploatare. Am fost impresionat de efortul pe care această activitate îl presupune. Un motiv important pentru care femeile merg în nenumărate cluburi de noapte să râdă, să danseze și să bea este că promotorii sunt foarte abili în a le convinge să face aceste lucruri.

Dre era un exemplu foarte bun. Era o persoană intransigentă dar și amabilă și de încredere.

Părinții lui Dre erau din Africa sub-Sahariană iar el crescuse în Franța înainte de a se muta la Miami când avea 20 de ani. Venea dintr-o lume complet diferită într-una plină de lux și bogăție și era conștient că succesul depindea de abilitatea sa de a relaționa. Era în relații amicale cu actori și muzicieni renumiți și știa ce modele plac acestora.
Promotorii buni se străduiau întotdeauna să dea impresia că relațiile lor cu tinerele modele sunt autentice. În timpul zilei, ofereau femeilor mese sau le conduceau la castinguri în propriile lor mașini suv. Unele dintre tinere au descris relația dinte ele și promotori ca fiind una familială.

Dar promotorii puteau să se și îndrăgostească de aceste femei.

Ideea de bază este că promotorii controlează, într-adevăr activitatea femeilor. Aceștia recrutează, controlează și disciplinează femeile ca un adevărat manmager la locul de muncă. Teoretic, femeile sunt libere să vină și să plece când doresc, dar sunt admonestate dacă pleacă.

Unii promotori folosesc anumite trucuri pentru a împiedica o astfel de plecare, după încheierea serii: ducându-le haina la garderobă sau punându-le gențile sun bancheta pe care se va dansa la încheierea nopții. Poate că nu sunt tehnici prea corecte dar funcționează.

Ironic, poziția promotorului în ecosistemul vip era mai aproape de aceea a tinerelor pe care le ”administrau” decât a oricui altcuiva, deși se pare că puțini realizează aceasta. Ca și femeile, și promotorii visează să intre în cercurile celor super-bogați.

Dre era convins că relațiile lui cu elita îi vor aduce, în cele din urmă, un business extraordinar. Dar nu s-a întâmplat așa. Clienții îl chemau când aveau nevoie de el dar nu îl considerau și partener de afaceri”. Foto – Cavaleria.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 + 9 =