În şcolile româneşti, unde ar trebui să se promoveze sisteme de valori sănătoase şi să se construiască adevărate caractere, încă mai funcţionează educaţia punitivă, în care elevul este pedepsit pentru ceea ce nu ştie, nu valorificat pentru ceea ce ştie, este de părere psihologul Laura Maria Cojocaru.
Mai mult decât atât, specialistul consideră că majoritatea profesorilor admonestează mult prea uşor un elev atunci când este fluctuant în procesul educaţional şi îi cere, câteodată în mod exagerat, să performeze în fiecare moment. Dacă acesta nu ţine mereu ştacheta sus, de multe ori este etichetat negativ de profesor, cu apelative precum “prostule” sau “leneşule”. “Din nefericire, mulţi profesori din România punctează mult prea uşor un moment de neatenţie sau de necunoaştere, şi extrapolează acel moment la nivelul lui general din punct de vedere academic. Ca orice om, şi elevii au momente mai bune sau mai proaste, aşa cum şi profesorii trec prin diverse faze. Elevul ar trebui punctat pentru evoluţia sa generală, deoarece în educaţie vorbim despre continuitate, şi nu trebuie despre momente aleatorii. Elevul ar trebui notat pentru ceea ce ştie, nu pentru ceea ce nu ştie, deci ar trebui să existe o mai mare rigoare în notarea lui”, declară psihologul.
Un elev încurajat va veni cu drag la şcoală!
Înaltele foruri ale UE încurajează dictonul “Să venim cu drag la scoală!”, însă se pare că țara noastră face notă discrepantă. “Este mai mult decât evident că un elev încurajat, va deveni un elev care va aștepta cu drag ora respectivă, va învaţă mai cu spor, știind că profesorul a văzut și a apreciat eforturile lui. Ca o consecinţă a acestei strategii educaționale, elevul va dori să rămână văzut și apreciat în continuare, deoarece acea stare îl face să se simtă valoros și valorificat. Acest lucru se numește MOTIVAȚIE! Un elev care va fi tratat așa cum este el în realitate, o ființă umană care este la școală tocmai pentru că nu știe și are de învățat, se va simți în largul lui, va avea curajul să pună întrebări și să răspundă fără frică de a fi certat sau pedepsit cu o notă pentru că nu știe tot ce știe profesorul”, consideră psihologul.
Profesorul nu este “şeful” elevului, ci îndrumătorul lui!
Este evident pentru toată lumea că profesorul știe mai mult decât elevul, însă acesta nu este un motiv pentru a cauta de câte ori are ocazia momente în care să-i arate elevului acest lucru, cel puțin nu prin pedeapsă și prin veşnicul “ai greșit!”. “Noi, ca adulți, cum ne-am simți dacă șeful nostru, prietenul nostru, părinții noștri, partenerul nostru, persoane importante din viața noastră, ne-ar sublinia de fiecare dată “greşelile”, iar lucrurile bune le-ar trece cu vederea? Este fără doar și poate un sentiment de frustrare. Și cum ne putem aștepta că un copil care este în plină formare pentru viață să reacționeze pozitiv la astfel de atitudini? Dacă profesorii se vor aștepta în continuare ca elevii să învețe de frică, este bine să afle că acesta este un concept învechit și dovedit ca nefuncţional”, explică Laura Maria Cojocaru.
Elevii merg la meditații de frica notelor mici de la clasă!
S-a construit un sistem păgubos pentru elev, iar acesta funcţionează și în zilele noastre. De frica notelor mici din clasă, elevii sunt sfătuiţi, mai voalat sau mai direct, să urmeze ore de meditație. “Dacă profesorii se vor aștepta ca elevii să vina la ei la meditații de frica notelor mici de la clasă, aceştia se vor duce probabil la meditații, dar la alt profesor. Deoarece, drag profesor care dai note mici, care încerci să-i dovedești copilului “puterea ta”, care îi spui repetat că greșește, că nu știe, că nu e bun, probabil că nu te-ai întrebat până acum (dar părinții se întreabă!): “daca elevul X este atât de “prost” și are note atât de mici, oare nu cumva TU, drag profesor, nu ți-ai făcut datoria de a-l face să-i placă materia ta, s-o înțeleagă și să și-o însușească?”.
Nu avem nevoie de un sistem educaţional care produce … stick-uri de memorie!
Specialistul în psihologia copilului consideră că, dacă ne vom aștepta în continuare ca elevii să învețe de frică, nu ar mai trebui să mire pe nimeni că atitudinea lor față de școală și profesori este una de revoltă. “Bunul-simț instinctual pe care-l avem fiecare în interiorul nostru, le spune și lor că nu au nevoie să fie tratați ca niște “proşti care greşesc”, ci încurajați și tratați ca niște ființe umane cu suflet, care au nevoie de înțelegere, acceptare și iubire. Nu avem nevoie de un învățământ care construiește roboți pentru stocare de date sau “stick-uri de memorie cu picioare”. Pentru asta avem laptopuri, tablete, smartphone-uri etc. Avem nevoie de un învățământ care construiește OAMENI! Aveți curajul să cereți profesorilor să vă încurajeze, să vă aprecieze, să vă fie modele reale, pozitive, constructive!”, conchide psihologul. – LAURA MARIA COJOCARU, psiholog
