Editorial – Cătălin DRAGOMIR
Toți bugetarii s-au simțit bine când au văzut că la începutul anului le-au intrat în buzunar mai mulți bani. Medicii, care oricum câștigă, în cele mai multe cazuri, peste măsură, indiferent ce se arată pe la televizor, cadrele didactice, cărora indiferent câtă leafă le-ar da statul tot maximum cinci ore pe zi ar munci (fără să aibă rezultate – după cum se observă în ultimii 26 de ani) și ”profesionistul” de la ghișeu, căruia poți să îi dai și 3.000 de euro pe lună că tot îți zâmbește fals și te spurcă de cum pleci de pe ”moșia” lui.
Deci, aproape toți bugetarii s-au bucurat la început de 2016 când au văzut că au de unde cheltui mai mult pe băutură și pe mâncare. Nimeni nu s-a întrebat de unde au venit aceste importante majorări, cu mult peste rata inflației, cu mult peste adevărata economie a țării. Nu contează că angajații de la privat pleacă acasă tot cu 1.000 de lei în buzunar la sfârșitul lunii, că noul cod fiscal îți dă cu o mână, dar îți ia cu două. Impactul pe moment contează. Are acum bugetarul să ia două beri în loc de una? Sigur! Dar a făcut ceva pentru asta? Nu, bineînțeles!
Guvernul să trăiască, pentru că el e haiducul care ia de la ăia care, oricum, își plșătesc taxele și impozitele și dă la ceilalți care așteaptă să le mai pice ceva, mai ales în an electoral.
S-a gândit cineva că excesul se răzbună? A făcut cineva vreo analiză, fie ea cât de simplă, să observe că situația din 2015 e la fel cu cea din 2008 înainte de izbucnirea crizei? Consumul a crescut cu aproape 10%, producţia internă nu a mai făcut faţă cererii, astfel că importurile s-au înteţit, iar veniturile populaţiei au crescut accelerat. La fel ca în urmă cu şapte ani, semnele crizei sunt tot mai evidente pe pieţele financiare internaţionale, dar în România optimismul unora este debordant.
În 2007 – 2008, pe lângă faptul că lefurile au crescut mult peste productivitate, efectivele de angajaţi au fost umflate peste necesar. În 2015, deşi productivitatea n-a cunoscut un salt spectaculos, salariul minim pe economie a crescut de două ori, de la 900 la 1.050 de lei (+10,5%), punând presiuni suplimentare pe buget. Şi la nivelul creditării avem o asemănare notabilă. Ponta oricum știa că dă (că doar nu dădea de la el) și pleacă.
Dragi români! Dacă în perioada imediat următoare euro va ajunge la aproape cinci lei, dobânzile la credite vor crește spre sfârșitul anului, iar inflația va face fițe din nou, acesta e semn că nu trebuie să vă mai bucurați, așa, din senin, că cineva va băgat în buzunar 100 de lei în plus fără să munciți un minut peste program.
