EDITORIAL SORIN ROSCA STANESCU
Iată, a apărut un ultim sondaj pe Bucureşti. Realizat de Sociopol. La comanda PSD. Şi tocmai de aceea este relevant. Ce dovedeşte el? Că, în mod normal, dreapta câştigă. La votul politic. În fiecare sector. Şi, evident, şi în cazul Primăriei Generale a Capitalei. Şi la scorul pe candidaţi, este aceeaşi situaţie. Dar asta ar fi doar în situaţia a două tururi de scrutin. Într-un singur tur, dreapta dezbinată pierde. Pierde absolut peste tot.
Tocmai de aceea este interesantă această cercetare de piaţă pentru că este făcută pentru PSD, de un institut care lucrează pentru acest partid. Deci, nu poate exista vreo suspiciune cum că PSD ar fi fost dezavantajat prin rezultatele cercetării. Şi, cu toate astea, deşi peste tot sondajul îi scoate câştigători pe socialişti, din rezultate se vede clar că, de fapt, ar câştigă dreapta, cu singură condiţie, că ea să fie unită. În sondajul la care au răspuns 4200 de bucureşteni, cu o marjă de eroare de ±3,8% şi în care este luat în calcul şi Neculai Onţanu, care, între timp, a fost reţinut de DNA, în Sectorul ,1 votul politic al PNL este cel mai bun, 32%, dar dacă adunăm toate voturile dreptei, respectiv şi ALDE, PMP şi USB (formaţiunea lui Nicuşor Dan), atunci dreapta are nu mai puţin de 68%. Exact acelaşi scor apare şi în dreptul candidaţilor. Ar câştiga un candidat de dreapta, pe primul loc dintre aceştia fiind Alexandru Nazare de la PNL, cu aceeaşi condiţie, ca dreapta să fie unite. Dacă nu, câştigă Dan Tudorache, PSD, cu doar 32%.
La Sectorul 2, în acest moment, un calcul este dificil de făcut. Întreaga situaţie fiind bulversată de reţinerea lui Neculai Onţanu, care nu mai primeşte sprijinul PSD. Probabil, însă, că am asista la un rezultat asemănător.
La Sectorul 3, PSD stă mai bine la votul politic, cu 44%, şi foarte bine la votul pe candidatul Robert Negoiţă. Dar se aude că şi Robert Negoiţă are în spate un dosar penal. Aşa că, punem cumva şi acest sector sub semnul întrebării.
În Sectorul 4, PSD nu obţine la votul politic decât 38%, dar în condiţiile în care dreapta este divizată, îl poate avea primar pe Daniel Băluţă, cu numai 35%. În timp ce candidatul unei drepte unite ar beneficia de un vot politic de 62% şi de un vot pentru propriul candidat de 65%.
În Sectorul 5, votul politic al PSD se duce la 41%, în schimb, votul pentru candidat se duce doar la 30%. Şi în Sectorul 5 situaţia este parţial bulversată dacă va candida Marian Vanghelie – şi nu o va face pentru PSD – întrucât el are 33% din voturi. Dar şi aici situaţia între dreapta şi stânga este aceeaşi. Dreapta unită câştigă şi pentru Consiliul General, prin votul politic, şi Primăria, dacă s-a vota un singur candidat.
În fine, în Sectorul 6, pentru Consiliul General, PSD nu obţine decât 34% din voturi, în timp ce dreapta obţine diferenţa până la 100%, respectiv 66%. Pentru Primăria de sector, 35% PSD, restul un candidat al unei drepte unite.
Aceste rezultate de ultimă oră, repet, comandate de PSD, ar trebui să fie extrem de relevante pentru liderii partidelor de dreapta. Este încă un semnal de alarmă. Dacă dreapta se uneşte, fie şi în ultimul moment, prin retragerea din competiţie a candidaţilor, chiar înaintea votului, câştigă, cap-coadă, întreaga capitală. Inclusiv, Primăria Generală şi Consiliul General. Dacă dreapta nu se uneşte, pierde tot.
Ce relevanţă are această constatare? O uriaşă relevanţă. Pentru că situaţia, dacă o extrapolăm, vom constată că, în linii generale, este valabilă pentru întreaga ţară. Dreapta este într-un moment unic în istoria ei. Dreapta poate câştiga localele cu un procent uriaş. Dreapta are vocaţia de a trage peste 60% din voturile românilor. Şi dacă s-ar întâmpla acest lucru, atunci, la parlamentare, dreapta ar zburda. Şi ar obţine aproape 70% din voturile din Parlamentul României. După care ar putea face o nouă Constituţie. Ar putea îndrepta cele mai importante legi. Ar putea dispune de un Guvern cu adevărat puternic. Oare pentru acest obiectiv, care, până la urmă, este un obiectiv de ţară, în favoarea cetăţenilor, nu este obligatoriu ca dreapta să susţină, peste tot, câte un singur candidat? Asta nu înseamnă nici fuziuni, nici nu ştiu ce alianţe, ci doar ca fiecare lider să pună umărul pentru o politică realistă. Şi nu văzduhistă. Ori măcinată de idiosincrazie.
