La 26 iulie 2014, Congresul comun PNL – PDL a aprobat fuziunea dintre cele două formațiuni politice, sub denumirea PNL. Timp de câteva luni până la fuziunea propriu-zisă, cea care a avut loc în ianuarie anul acesta, cele două partide au format Alianța Creștin Liberală. Principalul lor obiectiv la momentul realizării Congresului comun a fost acela de a participa cu un candidat şi un program comun la alegerile prezidenţiale.
Zilele acestea s-a împlinit un an de când ”s-a născut marele partid al dreptei româneşti, marele Partid Naţional Liberal”, cum spunea Klaus Iohannis. Cu ce se laudă acum, la ceas aniversar, marele partid?
1. PNL a câștigat prin intermediul lui Klaus Iohannis funcția de Președinte al României, atingându-și astfel principalul obiectiv din momentul fuziunii. Probabil cea mai importantă victorie a noilor liberali în acest prim an de fuziune a fost cea din noiembrie 2014, deoarece după aceea victoriile nu prea au mai fost de partea lor.
2. Fuziunea cam bate pasul pe loc în multe județe, existând în continuare probleme în teritoriu. Scandalurile de la nivel local și orgoliile celor două partide nu pot fi stăvilite cu una cu două. Nu vorbim de unu sau două județe, vorbim de un număr semnificativ. Suceava sau Buzău sunt două dintre exemplele recente ale problemelor din PNL. Până acum modalitatea cea mai bună de a face fuziunea este prin forță, adică se duce un lider de la centru și îi pune la punct pe răzvrătiți. Probabil că expresia care îi caracterizează pe noii liberali de un an de la fuziunea este „dragoste cu forța”. Problema cea mare este ce se întâmplă dacă „lanțul de iubire” se rupe?
3. Cele două sesiuni parlamentare în care au activat drept un singur partid au fost sub zodia eșecului. Moțiunile de cenzură depuse au picat fără probleme în Legislativ, în vreme ce moțiunile simple au fost doar înfrângeri de etapă pentru PNL. Liberalii noi nu au reușit să obțină rezultate notabile în acest prim an în Parlament. Toate proiectele majorității au fost votate pe bandă rulantă.
Totuși au existat și câteva momente de „fericire”, venite ce e drept datorită unui context politic favorabil. Trecerea strategiei naționale a președintelui Iohannis, dar și propunerea lui MRU la SIE, au fost două momente în care PNL a avut de câștigat. Însă nu vorbim neapărat de PNL ci mai degrabă de Klaus Iohannis.
4. PNL se află în opoziție, deși avea susținerea și probabil forța la începutul anului de a da jos Guvernul Ponta. Chiar dacă se confruntă cu grave probleme de imagine, Guvernul PSD rămâne pe mai departe în fruntea țării, arătând în acest fel incapacitatea PNL de a ajunge la putere. Probabil că dacă Iohannis era ca Traian Băsescu, atunci am fi asistat la un adevărat război politic, în urma căruia PNL era la guvernare.
Într-un an de zile, PNL a obținut cea mai importantă funcție în statul român – cea de Președinte. În rest, a cam bătut vântul. Opoziția noului și marelui PNL este mai slabă decât opoziția făcută de vechiul PDL până în aprilie 2014. De asemenea, noul PNL nu este nici pe departe vocea puternică a opoziției din vremea lui Crin Antonescu. Pe scurt, până acum marele PNL nu se ridică la nivelul așteptărilor pe care mulți români le-au avut de la ei în noiembrie anul trecut. Câți ani trebuie să mai treacă pentru ca PNL să fie mare cu adevărat? Vechiului PNL i-au trebuit 15 ani pentru a avea un prim-ministru. Noului câți îi vor trebui? – sursa: psnews.ro