Isteria plagiatelor începe să ia o întorsătură neașteptată. Dacă insinuările deputatului Sebastian Ghiță sunt reale nu avem cum să știm, cel puțin în acest moment. Procedural, există pârghii și proceduri instituționale care să confirme sau să infirme acest lucru și care să decidă mai departe. Și așa și trebuie procedat. Să se merifice și să se dea un verdict. Mutarea lui Ghiță din acest război pare doar vârful unui aisberg. O mutare dintr-un război.
Ceea ce neglijăm din tot acest scandal al acuzațiilor de plagiat la adresa procurorului șef al DNA este că agenda publică a fost schimbată prin ieșirea, în prime-time, a deputatului Ghiță, de intervențiile insinuante ale unui fost președinte și ale unui fost premier. Fiecare dintre cei trei având, într-un fel sau altul, tangențe cu anchetele DNA.
Concret, la modul direct, niciunul dintre cei trei nu a acuzat-o în mod direct pe Laura Cordruța Kovesi de plagiat, dar toți trei au lăsat imaginația fiecăruia dintre noi să zburde și să brodeze în voie, fiecare după ceea ce știe sau după ceea ce crede că știe.
Părerea mea este că mai mult credem că știm decât știm. În mod public, există niște insinuări, despre niște lucruri care în acest moment par a fi. Foarte multe necunoscute și prea multe supoziții pentru ca să putem trage o concluzie, ci doar variante de lucru.
Ceea ce însă știm este că insinuatorii, pentru că acuzatori nu-i putem numi având în vedere că niciunul nu a formulat în mod explicit vreo acuzație concretă, sunt într-un război deschis cu anticorupția și, indirect, cu anchetatorii. Cu alte cuvinte sunt destul de motivați să atace în direcția care pare să le destructureze ceea ce au construit până acum – afaceri, cariere profesionale sau politice – și să le clatine soclul. – Cătălin DRAGOMIR
