Cei care lucrează în tehnologia informației formează o elită care s-a impus, din ce în ce mai pregnant, în viața contemporană. Această elită din domeniul prioritar al lumii moderne, adică cine deține informația deține puterea, domină astăzi tot. Nu există domeniu, fie el industrial, administrativ, cosmic, medical, educațional, mai ales militar, care să nu fie tributar acestui stăpân absolut al lumii moderne: informația… cu ajutorul incontestabil al calculatoarelor cu tot evantaiul lor de aplicații din ce în ce mai complexe.
Performanțele celor care lucrează în IT sunt remarcabile și necesare. Trecem peste “amănuntul” că oriunde în lume IT-iștii conduc în topul salariilor. Dar podusele muncii lor, atât de bine plătite cui se adresează? Indiscutabil (și) celor mulți. Se naște o întrebare simplă: oamenii simpli, utilizatorii performanțelor IT-iștilor, pot ține pasul cu acestea? Evident că pentru a fi concretizată ”munca elitei” trebuie să fie adânc ”implementată” în mase și folosită de mari sau mici utilizatori. Altminteri sunt rezultate care rămân înmormântate într-un sertar…
Așadar, se impune o sincronizare între munca de excepție a IT-iștilor și marea masă a utilizatorilor. Creierul uman are o uriașă capacitate de depozitare a informațiilor, dar marea majoritate a oamenilor nu folosesc decât o mică parte din această zester. Nu ține de comoditate, ci de încurcatele căi ale vieții de zi cu zi ale fiecăruia, de inerentele greutăți întâlnite care îl deturnează pe omul simplu în a-și folosi imensa capacitate a creierului în scopuri creative sau de înmagazinare a realizărilor altora.
Dar, omul modern este forțat să se folosească de cuceririle științei pentru că acestea sunt inevitabile în mersul înainte al omenirii. Se naște o altă întrebare: toți oamenii planetei pot să se folosească de aceste cuceriri tehnice? Mai clar: câți dintre aceștia au posibilitatea reală de a se folosi de ele?
Să intrăm în sfere concrete cu care se confruntă și ilfovenii noștri. Răspândirea telefoanelor, în special mobile, este un fenomen național. Și foarte util. Părinții sau bunicii ”de la țară” pot apela, rapid, la ajutorul sau vorba bună ale odraslelor aflate la depărtare. Poate la oraș, poate în alt colț al țării sau poate în alt colț al lumii. Sau să apeleze la un serviciu medical. Dar afurisitele de telefoane au fost mult complicate, ați sesizat – de IT-iști… Și vorba lui Cristoiu, cum să se descurce Baba Rada din vărful dealului cu ultimele cuceriri ale tehnologiei în materie de performanțe telefonice?! Veți spune că nimeni nu este obligat să apeleze la tehnolgia de vărf. Fals! Pe piață nu se mai găsesc telefoane simple, precum acelea din vremurile când o mamă sau o bunică au fost dotate de fii sau nepoți cu o ”bijuterie comunicativă”, pe care să o folosească în caz de nevoie sau de dor… Probleme similare sunt și cu programarea televizoarelor la noile rețele de cablu. Fără o pregătire medie dar și cu o preocupare constantă în acest domeniu este greu, foarte greu, pentru pensionarul nostru ilfovean să se descurce în păienjenișul de instrucțiuni pentru a avea televizorul cuplat la una dintre rețelele de cablu pentru TV. Trebuie să apeleze la un specialist sau măcar la un cât de cât, cunoscător. La apariția mini-calculatoarelor se spunea, desigur în glumă, că acestea pot fi folosite, dezinvolt, și de bucătărese pentru a-și conserva rețetele și a le consulta, oricând, oportun. Dar și în acest domeniu noile sisteme de operare s-au complicat foarte, foarte mult încât și vechii cunoscători au mari probleme în a le descifra pe cele care, periodic, sunt impuse de firmele deținătoare. Ca să nu mai spunem că mesajele, instrucțiunile sunt în limba engleză, de parcă cea română n-ar exista…
Problema prezentată este mult mai complexă și se extinde asupra tuturor produselor ultramoderne, provenite din țările UE și nu numai. Noii producători trebuie să țină seama și de posibilitățile intelectuale ale celor de vârsta a treia. Care, conform statisticilor, au o pondere mare. Și numărul lor este mereu în creștere! – VASILE BOLBOJA, foto: Digipedia