Acasă Anchete Petro Carbo Chem (PCC) vrea sa elimine Oltchim de pe piata din...

Petro Carbo Chem (PCC) vrea sa elimine Oltchim de pe piata din Europa Centrala si de Est

DISTRIBUIȚI

        Oltchim, cel mai mare combinat petrochimic din România şi lider de piaţă în industria regională de profil la mai multe categorii de produse chimice, se confruntă  în ultima vreme cu o serie de beţe în roate aruncate de acţionarul minoritar, firma germană Petro Carbo Chem (PCC) SE. Având în vedere incompatibilitatea dintre calitatea pe care PCC o are la Oltchim şi acţiunile sale îndreptate împotriva combinatului vâlcean, probabil că vă puneţi întrebarea simplă: ce urmăreşte acest PCC?

         Vrea să elimine Oltchim de pe piaţa din Europa Centrală şi de Est în scopul favorizării combinatul chimic la care este acţionar majoritar, şi anume PCC Rokita din Polonia. Istoria PCC la Oltchim a început în mai 2007 prin cumpărarea unui pachet de unu la sută din acţiuni de la Lindsell Enterprises, participaţie majorată la 12,9% ca urmare a diminuării capitalului social al combinatului vâlcean de către statul român în decembrie acelaşi an. Grupul PCC SE are în jur de 8.200 de angajaţi şi o prezenţă semnificativă pe piaţa europeană de profil, deţinând afaceri în Letonia, Finlanda, Polonia, Republica Cehă, Croaţia, Slovacia, Slovenia, Bosnia şi Herţegovina, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Ucraina.  PCC dispune de expertiza unor agenţi secreţi – Atât Wojciech Zaremba, director de dezvoltare, membru în Consiliul de Administraţie al Oltchim, cât şi Waldemar Preussner, preşedinte, fost membru în CA Oltchim, figurează în evidenţele Wojskowe Sluzby Informacyjne (WSI) drept foşti colaboratori ai serviciilor secrete poloneze. Faptul că grupul PCC SE a fost înfiinţat în 1993, anul în care Wojciech Zaremba a ieşit din serviciile secrete poloneze, nu este chiar o coincidenţă. Ipocrizia PCC în cazul Oltchim –  Strategia lui Wojciech Zaremba a fost imediat preluată de PCC, care a decis să ignore propriile valori pe baza cărora îşi desfăşoară activitatea, printre care „Îi tratăm pe alţii aşa cum ne-am dori să fim trataţi”, „Suntem sinceri şi corecţi” şi „Suntem profesionişti şi competenţi în activitatea pe care o desfăşurăm, mulţumită cărora câştigăm încrederea celorlalţi”. Neţinând cont de zicala „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”, PCC a orchestrat, în special prin Wojciech Zaremba, dar şi prin Lamentowicz Adam Wojciech, project development manager în cadrul PCC SE, o amplă campanie de dezinformare şi denigrare la adresa Oltchim şi a managementului acestuia. Scopul urmărit nu este altul decât scădea valorii de piaţă a combinatului, respectiv preluarea şi falimentarea lui. Astfel, PCC, a prezentat în mod eronat Oltchim ca fiind în pragul falimentului, hazardându-se la tot felul de estimări potrivit cărora datoria de 440 milioane de euro a companiei va creşte la un miliard de euro într-un timp foarte scurt, a negat că încearcă să preia combinatul vâlcean prin prisma faptului că acesta este principalul concurent al PCC Rokita, argumentând fals că Oltchim s-a concentrat în mare parte pe producerea de PVC, în timp ce filiala sa poloneză este axată pe polioli, precum şi că cele două companii se diferenţiază în ceea ce priveşte gama de produse şi pieţele geografice urmărite. De asemenea, conştient că banul vorbeşte, prin Zaremba, PCC a apelat la tertipuri de genul ”am investit zeci de milioane de euro în această companie” în condiţiile în care singurul efort al companiei germane a fost acela de a cumpăra 1% din acţiunile Oltchim. Dorind să scoată în evidenţă politica deficitară de personal, PCC a susţinut că, până la finalul anului curent, vor fi concediaţi 1.206 de angajaţi, fără să precize că, în fapt, numărul include angajaţii care vor fi externalizaţi sau pensionaţi, a declarat greşit că Oltchim vrea să cumpere de la Petrom nu doar petrochimia Arpechim, ci şi rafinăria, de unde tragem concluzia că sunt nişte ignoranţi care nu fac diferenţa între cele două, a blocat dezvoltarea combinatului, declarându-se împotriva majorării capitalului social şi conversiei în acţiuni a creanţei deţinute de AVAS la Oltchim, pe care le-a reclamat la Comisia Europeană – DG Competition ca reprezentând ajutoare de stat acordate illegal. Wojciech Zaremba se laudă peste tot în România că acţiunile sale la Bruxelles beneficiază de sprijinul prietenului său Jerzy Buzek, noul şef al Parlamentului European. PCC se declară şi împotriva programului de restructurare şi retehnologizare care prevede conversia electrolizei cu mercur în electroliza cu membrană, mărirea capacităţii şi diversificarea gamei de polioli, preluarea petrochimiei de la Arpechim Piteşti şi participarea ca acţionar la CET Govora pentru producţia de energie electrică şi abur. Nu în ultimul rand, mai aflăm că unele dintre aceste investiţii au fost începute la PCC Rokita creând firmei poloneze un avantaj considerabil pe piaţa externă şi că PCC a încercat, prin tratative directe eşuate cu OMV, să achiziţioneze în nume propriu petrochimia Arpechim.  La 13 august 2009, PCC a cerut în instanţă suspendarea măsurii de acordare a unei garanţii de stat către Oltchim în valoare de 49,6 milioane de euro de către Eximbank, blocând preluarea petrochimiei de la Arpechim. Pretextul: garanţia reprezintă ajutor de stat care trebuie notificat Comisiei Europene înainte de implementare. La începutul lunii iulie a.c., PCC şi-a exprimat oficial disponibilitatea de a participa la privatizarea Oltchim printr-o scrisoare de intenţie trimisă Oficiului Participaţiilor Statului şi Privatizării în Industrie din Ministerul Economiei, în care garantează angajaţilor Oltchim păstrarea locurilor de muncă pe o perioadă de cel puţin cinci ani. Asta pentru că circulă zvonul că polonezii sunt în căutarea de investitori luminaţi care să le mai lustruiască imaginea şi alături de care să participe la preluarea Oltchim, doar pentru credibilitate. Indiferenţa poate ucide – Un scenariu asemănător a avut loc la SC Tepro SA din Iaşi, care a fost preluată în 1998 de firma Zelezarny Vesely (fierarii veseli) din Cehia, al cărei scop era îndepărtarea principalului lor concurent pe piaţa ţevilor sudate. Ceea ce este tragic este faptul că privatizarea Tepro s-a soldat nu doar cu pierderi materiale, ci şi umane, fostul lider sindical al combinatului ieşean, Virgil Săhleanu, fiind asasinat, după cum se cunoaşte, la 7 septembrie 2000. Acţiunile reprezentanţilor PCC denotă, ca şi în cazul Tepro, aceeaşi intenţie, respectiv devalizarea Oltchim. – www.promptmedia.ro

                               Soldati, vi se pregateste ceva!

             ELBIT SYSTEMS Ltd. – un proiect fundamental de praduire a Armatei78436  – 16032009  –   În plină criză mondială, când toate guvernele sunt de zece ori mai atente cu modul în care cheltuiesc banul public, o firmă israeliană, pe numele ei –  ELBIT SYSTEMS Ltd., care a reuşit, încet, dar foarte sigur, să câştige de-a lungul timpului o serie de contracte – în cadrul cărora sumele în dolari americani se scriu cu zece cifre până în virgulă – cu instituţii ale statului român din care, într-o proporţie covârşitore, numai aceasta a avut de câştigat, pregăteşte un nou asalt. Suspiciunile care au planat de-a lungul timpului asupra societăţii sus-menţionate nu au fost suficient de luate în seamă, acreditând ideea unei acţiuni deliberate de mai-marii şefi din administraţie. Mai bine zis, au devenit avocaţi şi mai înflăcăraţi ai ELBIT SYSTEMS Ltd., căci bătăliile, potrivit surselor noastre, sunt mai aprige decât oricând. Doar brânza e pe bani! 

             Potopul de Mig-uri asupra României – ELBIT SYSTEMS Ltd. este o companie internaţională din domeniul produselor electronice pentru industria de apărare. Ea operează, alături de subsidiare, în domenii precum sistemele aerospaţiale, terestre şi navale, sisteme de comandă, control, comunicaţii, supraveghere şi recunoaştere, precum şi tehnologii electro-optice şi spaţiale avansate. Firma a pătruns pe piaţa românească în 1993. Este în special cunoscută pentru modernizarea celor 110 aparate MiG-21 din dotarea Forţelor Aeriene Române, ca urmare a contractului semnat cu Aerostar Bacău. Costul colaborării cu ELBIT, stabilit la peste 300 milioane de dolari, a fost majorat cu încă aproximativ 100 milioane de dolari, pentru o modernizare „ca la carte”: doar nu e un secret pentru nimeni că MIG-urile au căzut ca muştele, flotila de avioane este grav afectată, iar aparatele operaţionale, a căror resursă se va epuiza oricum în 2011, pot fi numărate pe degete. ELBIT SYSTEMS Ltd. a colaborat cu mai multe fabrici de elicoptere şi avioane din ţara noastră şi a înfiinţat cinci firme mixte: AE Electronics, SOREL, Simul Tec, World Machinery Works şi Elmet International.

             Dudu Ionescu, sforarul din linia întâi – Filiala din România a companiei israeliene, denumită Elbit Sisteme, este reprezentată de un personaj care, în urmă cu vreo zece ani, juca pe post de titular în politica românească. Este vorba de Dudu Ionescu, fost ministru de Interne şi secretar de Stat la Apărare. În prezent, foarte activ în a trage sfori pentru firma mamă ELBIT SYSTEMS Ltd. din Israel.  Şi o face şi mai abitir, enervat că steaua lui nu a mai fost atât de norocoasă la alegerile legislative de anul trecut, când nu şi-a îndeplinit dorinţa de a se cocoţa pe un fotoliu purtând marca „deputat”. Astfel, celebrul domn Dudu, pe numele lui adevărat Constantin, încearcă din răsputeri să convingă pe cine trebuie că ELBIT SYSTEMS Ltd. este singura societate în măsură să reînnoiască flota de avioane de luptă ale României. Nici măcar nu vrea să aducă în discuţie deficienţele înregistrate în desfăşurarea contractelor, care au devenit evidente nu numai la noi, ci şi în alte state vecine, după cum se poate constata în cele ce urmează. Mesajul transmis consecvent de ELBIT SYSTEMS Ltd. este următorul: România, în calitate de stat membru cu drepturi depline în NATO, trebuie să investească masiv în toate categoriile de forţe – terestre, aeriene şi navale! Doar prietenii ştiu de ce ELBIT SYSTEMS Ltd. a fost unul dintre principalii sponsori ai Summit-ului Alianţei Nord-Atlantice de la Bucureşti! 

           Bulgaria a spus „pas” – Dacă lucrurile stau aşa, să fi fost într-adevăr mai fraieri vecinii noştri bulgari sau unguri, până la urmă la fel de membri NATO ca şi noi? În toamna anului trecut, Ministerul Apărării de la Budapesta a eliminat din start firma ELBIT, care se înscrisese la licitaţia organizată în vederea achiziţionării de avioane robot de recunoaştere pentru dotarea misiunii ungare din Afganistan. La luarea acestei decizii nu este exclus să se fi ţinut cont de colaborarea deficitară a altor ţări cu societatea israeliană. Spre exemplu, Bulgaria. În 2005, oficialii militari de la Sofia au încheiat un contract în valoare de peste 57 milioane de euro cu ELBIT SYSTEMS Ltd., apreciind că modernizarea elicopterelor reprezintă un proiect deosebit de important legat de realizarea unor capacităţi pentru armata bulgară, necesare ţării în calitate de membru NATO. Doar că în luna ianuarie 2007, Ministerul Apărării din Bulgaria a întrerupt acest contract, acuzând partea israeliană că nu şi-a îndeplinit obligaţia de a repara şi moderniza 18 elicoptere MI-17 şi MI-24 din dotarea forţelor aeriene. Mai mult, în presa de la sud de Dunăre, s-a vehiculat că Ministerul Apărării de la Sofia a cerut ELBIT SYSTEMS Ltd. să ramburseze 12 milioane de euro şi să plătească amenzi de circa trei milioane de euro!.

             Palma slovenă – Se pare însă că bătălia pierdută în Bulgaria nu a însemnat, pentru ELBIT SYSTEMS Ltd., pierderea războiului în Europa de Est. Ca dovadă, în iulie 2007, cu mare mândrie, compania anunţa că a câştigat, în cooperare cu IAR Braşov, două noi contracte cu o valoare de 25 de milioane de dolari, destinate modernizării unor elicoptere pentru aviaţia şi marina română. În plus, în aceeaşi lună, ELBIT a semnat alte două contracte în valoare de 55 milioane de dolari, cu …. România şi Slovenia, pentru furnizarea de echipamente utilizate în transportoarele blindate. Spre deosebire de Bucureşti, care pare a rămâne singura victimă de pe frontul de Est, Slovenia s-a dezis şi ea rapid de ELBIT SYSTEMS Ltd, renunţând la israelieni după un an. Detaliu important: contractul sloven,  încheiat pe patru ani, prevedea furnizarea aceluiaşi tip de echipament livrat mult-mediatizatelor blindate Piranha III, trimise militarilor români în Afganistan: ne referim în special la turelele automate pentru mitralierele de 12,7 milimetri şi la sisteme electro-optice.

           Piranhii împotmolite în Afganistan – În mod ciudat (oare?), deficienţele semnalate la turelele furnizate de ELBIT SYSTEMS Ltd. nu au pus pe gânduri partea română. Bucureştiul a preferat să trimită 6 blindate Piranha, echipate de ELBIT SYSTEMS Ltd., în teatrul de operaţiuni din Afganistan, în aceeaşi lună în care slovenii reziliau contractul cu israelienii, mai exact septembrie 2008. Oficial, s-a spus că acestea vor asigura militarilor noştri un grad de protecţie semnificativ mai ridicat în lupta cu dispozitivele explozive ale talibanilor. Ceea ce nu ştie publicul larg este că blindatele doar zac în Afganistan, ele nu sunt operaţionale, nu ies în misiuni de patrulare, şi tot TAB-urile româneşti îşi fac datoria. Nu au fost luate în seamă mai multe voci din Statul Major al Forţelor Terestre care s-au opus trimiterii blindatelor în sudul Afganistanului până nu vor fi remediate defecţiunile. Între altele fie spus, singurul succes real al blindatelor Piranha s-a înregistrat la Bucureşti, anul trecut, când au defilat, spre norocul lor, fără incidente, pe sub Arcul de Triumf, de Ziua Naţională a României, la 1 decembrie. Motivul pentru care toate aceste aspecte sunt trecute sub tăcere? Desigur, comisioane substanţiale, asigurarea confortului material al unei clici, că doar valoarea totală a contractului încheiat pentru furnizarea transportoarelor Piranha are suficient de multe zerouri! Surse care au preferat să-şi păstreze anonimatul au declarat pentru PROMPT MEDIA că societatea elveţiană MOWAG a sesizat reprezentanţii Ministerului Apărării că i-a fost impusă asocierea cu firma ELBIT SYSTEMS Ltd., că aceasta ar fi fost pregătită de cadre militare superioare – cadre care, între timp s-au „cerut” în rezervă iar în prezent activează prin parlament, pentru diverse firme israeliene sau colaboratori ai acestora -, iar partea israeliană se face vinovată în totalitate pentru slaba calitate a produselor, pentru întârzierile înregistrate la livrare şi pentru testarea insuficientă a acestora. În timp ce industria autohtonă de armament suferă, activităţile de achiziţii de produse speciale riscă să se transforme într-un monopol ELBIT SYSTEMS Ltd. Tragem astfel un semnal de alarmă asupra jocurilor de culise care au ca scop să favorizeze compania israeliană să-şi adjudece partea leului din zecile de miliarde de euro preconizate a fi cheltuite de statul român pentru diverse programe lansate în vederea alinierii la standardele NATO  www.promptmedia.ro

             Cel dintai chimist al Romaniei, Constantin Roibu, avid sa calce pe urmeleraposatei Elena Ceausescu – 82854 – 10082009 –  În luna iulie 2009, lumina reflectoarelor a fost îndreptată către combinatul Oltchim, autorităţile efectuând un turneu pe platforma chimică. Potrivit asigurărilor date conducerii Combinatului, acesta va funcţiona la parametri normali din luna noiembrie, iar, graţie creditului de 62 de milioane de euro, dificultăţile cu care Oltchim se confruntă vor fi depăşite. Cu aceste ocazii, autorităţile susţineau că este o prioritate a economiei naţionale sprijinirea Oltchim şi a industriei petrochimice, prin valoarea adaugată pe care o aduce pentru economia românească. Amintim că în privinţa Combinatului, Guvernul şi-a propus trei obiective, practic deja rezolvate, şi anume: acordarea garanţiei de 50 de milioane de euro pentru achiziţionarea petrochimiei de la Arpechim Piteşti, conversia în acţiuni a datoriilor către AVAS şi acordarea de garanţii de stat pentru suma de 339 de milioane de euro pentru realizarea de investiţii pe 3 ani. Însa aceleaşi autorităţi subliniau că evoluţia viitoare a Oltchim va fi condiţionată de managementul performant şi de rezultatele angajate pe planul de investiţii şi de management prezentat Ministerului Economiei şi Guvernului Romaniei. Asupra acestui aspect a atenţionat şi compania germană Petro Carbo Chem, cel mai important dintre acţionarii minoritari ai Combinatului, cu o participaţie de  12,9% din capitalul social al Oltchim. Petro Carbo Chem are un conflict vechi cu directorul Oltchim, Constantin Roibu, pe care de curând l-a acţionat în judecată, reclamând, printre altele, că managementul său neperformant a avut drept consecinţă creşterea datoriei Combinatului către statul român. La 31 decembrie 2008, aceasta înregistra 508.485.000 RON, sumă la care s-au acumulat cu siguranţă penalităţi, dobânzi ş.a.m.d. Constantin Roibu se află la conducerea Oltchim din 1991, fiind considerat de adversari drept un „dinozaur“ şi unul dintre cei mai influenţi manageri ai statului român.

              Fiecare cu dreptatea lui – Presa a trecut cu uşurinţă peste solicitarea de a-l revoca pe Constantin Roibu din funcţia de director general al Combinatului chimic, adresată, în anul curent, acţionarilor Oltchim de către compania Petro Carbo Chem. Nemţii au motivat că Roibu ocupa şi funcţii administrative în alte societăţi, precum Prochem Invest, drept pentru care nu ar avea timpul necesar să se dedice integral managementului Oltchim şi să reprezinte interesele Combinatului. La 15 iunie 2009, Constantin Roibu a confirmat practic acuzaţiile venite din partea acţionarului minoritar, odată cu semnarea declaraţiei sale de avere, accesibilă pe site-ul oficial al Oltchim. În primul rând, nu ne putem abţine să nu observăm că documentul prezintă o serie de erori, Roibu concurându-l cu succes pe Marian Vanghelie şi care lecturează multe almanahe şi nu consultă niciodata Goagalul. Astfel, atât în declaraţia de avere, cât şi în cea de interese, bossul Oltchim şi-a angajat “propia” răspundere că nu e “propietar” de “propietăţi”. Parol, mon cher! În al doilea rând, foarte important, cel dintâi chimist al României, avid să calce pe urmele răposatei Elena Ceauşescu, a dat dreptate celor de la Petro Carbo Chem. Constantin Roibu a recunoscut că este implicat în mai multe societăţi, în schimbul activităţii prestate în favoarea acestora primind sume consistente de bani. În al treilea rând, veniturile directorului Oltchim cresc invers proporţional cu cele ale Combinatului. Sumele care intră în conturile lui Roibu sunt comparabile cu cele ale executivilor din mediul privat, acesta câştigând anual zeci de mii de euro, ceea ce ar atrage invidia multora dintre angajaţii Combinatului puşi pe liber.

            Avere de şomer – Veniturile obţinute de Constantin Roibu, recent intrat în şomaj tehnic, în spirit de solidaritate cu sindicaliştii Oltchim care au protestat faţă de disponibilizarea a 500 de angajaţi, sunt colosale. Pe lângă faptul că este un latifundiar deţinând terenuri în suprafaţă totală de 108.934 de metri pătraţi, din care cele mai întinse se regăsesc în comunele vâlcene Muereasca (total 50.000), Titeşti (25.000 mp) şi Malaia (18.231 mp), el îşi mai exercită posesia şi asupra unui apartament în municipiul Râmnicu Vâlcea (172 mp), a 500 de grame de bijuterii din aur (a căror valoare este estimată la 6800 euro) şi a unor carduri bancare cu solduri de 21.707 de euro şi 210.890.000 de lei. Surprinzător, nu deţine niciun autoturism în “propietate”  personală, dar este demn de menţionat că în cea de-a doua jumătate a anului 2008, Oltchim a achiziţionat 10 autoturisme de clasa medie şi limuzine pentru activităţi de protocol.  În 2008, directorul Roibu a obţinut câştiguri totale în cuantum de peste 7 miliarde de lei vechi, reprezentând: salariu şi indemnizaţie provenind din calitatea de membru al Consiliului de Administraţie (CA) al SC Oltchim SA – 1.829.480.000 de lei vechi; indemnizaţii CA SC Protectchim SRL Râmnicu Vâlcea – 210.390.000 de lei, SC Designro SA Râmnicu Vâlcea – 199.140.000 lei şi Oltchim GmbH 37.340 de euro; drepturi de proprietate intelectuală SC Oltchim SA – 3.164.390.000 de lei. Pentru comparaţie, în 2007, veniturile sale au depaşit 6 miliarde şi jumătate de lei, din care: salariu şi indemnizaţie CA SC Oltchim SA în valoare de 1.700.450.000; indemnizaţii CA SC Protectchim SRL Râmnicu Vâlcea – 175.130.000 de lei, SC Designro SA Râmnicu Vâlcea – 169.160.000 lei, SC Oltgroup PVC SRL Râmnicu Vâlcea – 82.640.000 de lei şi Oltchim GmbH – 23.670 de euro; drepturi de proprietate intelectuală SC Oltchim SA – 3.414.060.000 de lei. Aşadar, tragem concluzia că cele mai mari sume care au rotunjit buzunarele patronului industriei chimice românesti provin din drepturile de “propietate” intelectuală asupra invenţiilor pe bandă ale acestuia. Invenţia ingenioasa pe care însă s-a ferit să o declare şi asupra careia ne vom apleca în cele ce urmează constă în favorizarea unor firme private, care au căpusat Oltchim (pierderile din 2007-2008 se ridică la circa 90 de milioane euro), pentru a contribui la bunăstarea familiei Roibu şi a locotenenţilor Seniorului. Constantin Roibu are doi copii, iar pentru a le asigura un trai mai mult decât decent, este dispus să inventeze orice, chiar dacă în detrimentul Oltchim. Constantin Roibu este administrator la Oltchim, Sistemplast SA Râmnicu Vâlcea, Protectchim SRL Râmnicu Vâlcea, Euro Urethane SRL Râmnicu Vâlcea, Designro SA Râmnicu Vâlcea, Prochem Invest SA şi RC Dinamic Investitii SRL. Mai mult, în timp ce Roibu senior figura, în 2007, cu o datorie de 165.050 de euro drept “garanţie emisă în favoarea fiului”, scadentă în 2017, aceasta s-a evaporat în ultima declaraţie de avere a managerului Oltchim. Catrina Luminita Elinor, persoană apropiată lui Constantin Roibu, este administrator ori asociat la o întreagă suită de firme: Greentech SA Buzău, Greenfiber International SA Buzău, Dynamic Selling Group SRL Galaţi, Cotto Toscano SRL Tâncăbeşti Ilfov, Atlas Gps SRL Bucureşti, Deco Bluzz SRL Bucureşti, Dual Account SRL Bucureşti şi Invertis SRL Bucureşti. Ea este şi actionar la firma Living Plastic & Industry din Buzău. Acestea sunt suspectate că ar fi folosite de managerul Oltchim pentru decapitalizarea Combinatului.

             Metode de decapitalizare a Oltchim – Cea mai mare parte a vânzărilor de produse fabricate de Combinatul de la Vâlcea se realizează prin intermediul a două firme controlate de Roibu, respectiv Demondicom şi Viltop SRL. Ambele îl au administrator pe Ion Deaconu, fost director import – export la Oltchim până în 2001 şi un apropiat al lui Roibu. Potrivit unor surse demne de încredere, ele sunt utilizate de managerul Combinatului atât pentru efectuarea exporturilor şi vânzărilor pe piaţa internă ale Oltchim, cât şi pentru importuri de materii prime, în baza unor contracte de export şi import în comision. Prin acest mecanism, Roibu îşi asigură venituri suplimentare constante. Un exemplu grăitor este acela că importurile de ortoxilen efectuate de Oltchim în ultimii ani au fost realizate de la diferite companii din Ucraina, Malta, Israel sau Brazilia, scriptic acestea fiind trecute prin societatea Tricon Energy Ltd. Houston, SUA, şi ulterior prin SC Viltop SRL, cu preţuri pe kilogram evident în creştere. În acest mod, combinatul chimic este prejudiciat cu milioane de dolari americani anual. Aceleaşi tipuri de manopere sunt realizate în cazul exporturilor de policlorură de vinil, care se realizează exclusiv prin SC Viltop SRL către diverşi beneficiari externi, în special din Turcia. – www.promptmedia.ro

      Deputatul de Ilfov, Gabriel Oprea, poate raporta “Misiune indeplinita”? În folosul cui?

            Vorbim din ce în ce mai des despre risipa care se face cu banii din bugetul României. Iar cei care arată cu degetul spre diferite zone de risipă au în cele mai multe cazuri dreptate. Atât doar că risipa nu se face numai cu bani, prin multiplicarea de câteva ori a sumelor cu care se fac achiziţiile la stat, ci şi prin scurgerea spre diferite zone a unor bunuri aflate în proprietatea statului. Iar în această categorie se încadrează şi pământul, terenurile care se află în acest moment în proprietatea statului. Sub o formă sau alta, sub diferite pretexte perfect acoperite de acte normative sau de megaproiecte guvernamentale, aceste bunuri se scurg către noi proprietari, iar de aici, în câţiva ani, cu siguranţă vor trece în mâinile altor administratori.

          Vom demonstra în cele de mai jos, cum, fără să aducă mare profit Ministerul Apărării Naţionale, deputatul de Ilfov, Gabriel Oprea, trece proprietăţile MApN în proprietatea diferiţilor primari PDL, sub pretextul mega – proiectelor imobiliare ale Ministerului Dezvoltării.

         Gestionat, nu-i aşa, de mai vechea sa cunoştiţă, democrat-liberala Elena Udrea, nimeni alta decât soţia lui Dorin Cocoş, fostul partener de afaceri al actualului ministru al Apărării.Încă de la preluarea mandatului, ministrul Apărării, Gabriel Oprea, a început cu mare elan să cedeze către administraţiile locale – diverse primării din ţară – terenuri şi cazărmi dezafectate ale MApN. Pretextul oficial este dezvoltarea unor programe sociale comunitare, adică ridicarea unor ansambluri de locuinţe sau cantine sociale, la care să aibă acces persoanele cu venituri reduse din respectivele comunităţi locale.

        Dacă trecem în revistă unele dintre declaraţiile şi demersurile ministrului Gabriel Oprea, pare că înstrăinarea terenurilor MApN către diverse primării face parte dintr-o strategie cu bătaie lungă, dar din care nu prea este clar cine iese câştigător. Spre exemplu, Gabriel Oprea a promis sprijin pentru realizarea unui campus universitar şi a unui centru european de asistenţă socială prin cedarea unor unităţi militare dezafectate la Călăraşi. Cine este primarul? Nicolae Dragu, exclus din PNL după ce şi-a anunţat susţinerea pentru Traian Băsescu, iar PDL i-a promis public susţinere pentru încă un mandat după 2012. În prezent, Dragu s-a afiliat grupului independenţilor lui Oprea sau, mai nou, la UNPR.O altă primărie PD-L care va beneficia de terenurile MApN este cea din Târgu Mureş. Primarul, dr. Dorin Florea, şi el membru al PDL. Aici, la nivelul primăriei s-a semnat deja un document prin care Armata va ceda o clădire în favoarea administraţiei locale.Altă localitate, alte promisiuni, ba chiar şi fapte concrete. În martie 2010, ministrul Gabriel Oprea a promovat un proiect de hotărâre de guvern prin care un imobil al MApN trece la Consiliul Local Zalău.Nici la Piatra Neamţ, Oprea nu şi-a dezminţit dărnicia cu terenurile statului. El a promis primarului PDL Gheorghe Ştefan aproximativ 17 hectare şi peste 2.000 de metri pătraţi construiţi, pe care le va da, tot prin hotărâre de guvern, oraşului Piatra Neamţ pentru ridicarea unor locuinţe sociale. Şi la Roman, primarului PDL Dan Laurenţiu Leoreanu, ministrul Gabriel Oprea i-a promis că MApN îi va ceda 8 hectare pentru locuinţe sociale. Fosta cazarmă de la Odoreu, Satu Mare, a fost trecută deja de Consiliul Local în proprietatea privată a comunei. Iar primarul Dumitru Pop este tot un vajnic membru PDL.Nici finul preşedintelui Traian Băsescu nu rămâne, la Arad, cu mâna goală. Gheorghe Falcă, desigur, membru PDL, a cerut, şi el, trecerea Cetăţii Aradului de la MApN în proprietatea municipiului şi administrarea Consiliului Local. La Braşov, ministrul Apărării Naţionale, Gabriel Oprea, ministrul Turismului, Elena Udrea, şi primarul George Scripcaru (PDL), în urmă cu o lună, un protocol prin care, pe un teren al MApN care, nu-i aşa, trebuie trecut prin hotărâre de guvern în proprietatea primăriei se vor construi … aţi ghicit, locuinţe sociale. Nici Ilfovul, judeţ în care ministrul Gabriel Oprea a devenit deputat, nu a fost dat la o parte. Potrivit prefectului Dan Baranga, şi el un apropiat la ministrului, ba chiar subaltern al acestuia, MApN va ceda Primăriei Jilava un teren dezafectat al Armatei. Aici nu se vor mai construi locuinţe sociale, ci un adăpost pentru animale, mai exact un adăpost pentru câinii comunitari. Probabil aceiaşi pentru care prefectul Capitalei, posesor al unui carnet de membru PDL, locuitor al Ilfovului, vrea să  treacă prin Parlament, cu sprijinul partidului, o lege prin care câinii fără stăpân să fie euthanasiaţi. Şi-atunci la ce bun mai pleacă terenul respectiv de la Armată?!Nu spunem că lucrurile sunt ilegale. Se poate invoca oricând faptul că militarii români au nevoie de locuinţe, iar programul doamnei Udrea este rezolvarea acestor probleme sociale. Nu putem trece însă cu vederea că Gabriel Oprea nu este deloc un novice în tranzacţiile cu terenuri. Iar averea sa, deloc de neglijat, s-a construit exact de pe urma unor tranzacţii imobiliare. Dacă privim în urmă şi vedem că programele similare din anii anteriori au eşuat, iar acum terenurile Armatei nu prea se mai ştie cui aparţin, nu putem să nu ridicăm semne de întrebare. De aceea, repetăm întrebarea din titlu: În folosul cui cedează, totuşi, Armata terenurile? – www.promptmedia.ro

                     Bucuresti: Agentia Prompt Media pledeaza pentru administrarea mai prudenta a bunurilor statului si atrage atentia ca o  mina de aur, terenurile MApN, risca sa fie risipita in interes politic

         În virtutea principiului deontologic privind acordarea dreptului la replică am considerat corect faţă de instituţia Armatei să publicăm şi punctul de vedere oficial al Biroului de Presă al MApN faţă de articolul “Deputatul de Ilfov, Gabriel Oprea, poate raporta “Misiune îndeplinită”? În folosul cui?”, transmis de agenţia noastră. În virtutea dreptului cetăţenilor de a fi informaţi din cât mai multe surse, facem precizarea că nu am solicitat anterior publicării articolului punctul de vedere al MApN, întrucât toate datele şi informaţiile cuprinse în material sunt informaţii publice, extrase fie din comunicatele publicate pe site-ul MApN sau declaraţii publice ale dlui ministru Gabriel Oprea. De asemenea, reiterăm faptul că nicăieri în textul materialului nu se face referire la ilegalităţi comise cu complicitatea MApN sau să susţinem că cedarea unor facilităţi militare cu valorare imobiliară către alte autorităţi reprezintă un lucru negativ în sine. Atât doar că atragem atenţia că, într-o perioadă de criză, în care orice resursă trebuie conservată cât mai bine sau exploatată cât mai eficient, considerăm că o adevărată mină de aur (sute de milioane de euro) pe care o reprezintă terenurile MApN sunt cedate pur şi simplu, fără a obţine altceva de valoare cel puţin apropiată în folosul Armatei. Din punctul nostru de vedere, un număr de posibile locuinţe pe care le va primi MApN în schimbul acestor terenuri nu reprezintă o recompensă la justa valoare a terenurilor.De asemenea, ni se atrage atenţia că MApN nu cedează terenuri pe criterii politice. Coincidenţă sau nu, acestea sunt cazurile publice la care a făcut referire direct chiar ministrul Gabriel Oprea. De asemenea, vă semnalăm faptul că nu noi am introdus aceste parteneriate ale MApN în “circuitul politic”, ci reprezentanţii autorităţilor locale cu care au fost încheiate transferurile şi care au găsit de cuviinţă să popularizeze aceste transferuri chiar pe site-urile partidului pe care îl reprezintă – PDL.Referitor la faptul că nu doar în mandatul ministrului Gabriel Oprea terenurile Armatei sunt trecute în proprietatea autorităţilor locale cu promisiunea obţinerii unor locuinţe pentru militari, considerăm că exact aceste precedente ar fi trebuit să constituie un semnal de alarmă pentru administrarea mai prudentă a bunurilor statului. Vă amintim doar situaţia municipalităţii Brăila care, deşi în anul 2008 a primit 10 hectare de teren de la MApN, nici până la ora actuală nu a început să sape cel puţin fundaţia promiselor locuinţe. În ceea ce priveşte cedarea terenurilor către alte autorităţi, poate ar trebui amintit şi faptul că asemenea programe au fost derulate şi în alte state, cu deosebirea că atât cazărmile, cât şi terenurile au rămas în acte ale Armatei, fiind închiriate primăriilor, cu condiţia ca, în caz de forţă majoră să fie returnate rapid, pentru unităţile nou create la mobilizare. De asemenea, infrastructura specială (depozite, rampe de încărcare-descărcare, locaţii pentru atelierele de întreţinere şi reparaţii, staţiile de alimentare etc.) predată către autorităţile locale trebuie păstrată şi întreţinută. Cazărmile pot fi folosite ca locuri de cazare, depozitele – utilizate în funcţie de solicitări etc. – www.promptmedia.ro 

                              Bucureşti: Băieţii „super-deştepţi” de la HIDROELECTRICA

            Reţeaua Buzăianu în atenţia Comisiei Europene şi nu numai108926 – 22032012 – Iniţiativa Comisiei Europene, care a început nu doar să se întrebe, ci şi să investigheze contractele „băieţilor deştepţi” din energie şi cele ale ALRO Slatina şi ARCELORMITTAL, dă frisoane politicienilor români care de-a lungul anilor au gestionat domeniul energetic și au tratat neglijent bunul public. Mai nou şi FMI şi Banca Mondială au început să spună răspicat că statul român a încheiat contracte păguboase pentru Hidroelectrica, că acestea ar trebuie stopate și vinovații trași la răspundere.Un exemplu de cum băieții deștepți au știut să-și construiască, în timp, rețele de influență prin personaje pe care le-au plasat sau susținut să se mențină în posturi cheie în stat este rețeaua relațională construită de omul de afaceri Bogdan Buzăianu.

           De multe ori pentru a avea o afacere înfloritoare, chiar şi în domeniul energetic, este suficient să arunci o privire atentă asupra cadrului legislativ pentru a-ţi găsi nişa de acţiune sau calea de fraudare a statului. Dacă mai ai şi persoane pe care le-ai susținut în poziţii cheie în instituţii de stat ce au un cuvânt de spus şi te consideră prietenul lor, ai găsit reţeta oricărei afaceri de succes! Este şi cazul lui Bogdan Buzăianu, care a preferat să exporte în Balcani electricitatea românească pentru un profit considerabil.

           O scurtă evaluare a legislaţiei în domeniul afacerilor cu energie electrică arată permisivitatea cadrului normativ care dă posibilitatea încadrării tranzacţiilor în categoria schimburilor naturale (energie destinată menţinerii în stare de funcţionare a liniilor aeriene cu statele vecine) şi a tranzitului, pentru care taxele percepute sunt reduse (cel mult 0,7 euro/MWh pentru tranzit) sau chiar nule. Cum funcţionează mecanismul în realitate? Electricitatea achiziţionată din exterior este vândută pe piaţa internă fără achitarea taxelor aferente importului, iar energia obţinută din contracte avantajoase încheiate cu producători autohtoni este livrată la extern fără taxe de export.

          Şi pentru ca afacerile să-i meargă „ca pe roate”, Bogdan Buzăianu, „băiat deştept” cu aer de elvețian, a urmat sfatul fostului ministru Adriean Videanu şi s-a împrietenit exact cu cine trebuie: Adrian Băicuşi, director general al Companiei Naţionale de Transport al Electricităţii CN Transelectrica, Marian Cernat, directorul Dispeceratului Energetic Naţional (DEN) şi Octavian Lohan, directorul general adjunct al Transelectrica.

        Dacă Buzăianu câştigă din această inginerie legislativă, statul român pare să nu înțeleagă cum pierde, din aceste afaceri, 90 – 100 milioane de euro pe an!

       Când în 2010 s-a aflat despre afacerea cu tranzitul de electricitate, Adriean Videanu a trebuit să hrănească şi opinia publică cu ceva firimituri de adevăr şi l-a delegat pe Tudor Şerban să cerceteze, chipurile, fenomenul. Cum era lipsă de ţap ispăşitor, s-a găsit şi acesta în persoana lui Adrian Băicuşi, care a acceptat să demisioneze.Deşi timpul a trecut şi Adriean Videanu a părăsit ministerul, afacerile lui Bogdan Buzăianu au prosperat, iar în jocul „băieţilor deştepţi” a intrat şi Gheorghe Ştefan (Pinalti). Cum prieteniile cu favoruri se ţin, Buzăianu i-a făcut loc lui Pinalti să gestioneze afacerea cu firma sârbească Rudnap.  Caietele de sarcini pentru hidrocentrala „Dimitrie Leonida” – ultimul „bastion” dat spre cucerire prin HG nr. 647/2001 – sunt în lucru, iar vizitele lui Pinalti la Hidroelectrica s-au înmulțit în ultima perioadă, explicabil dacă în joc este un câștig de peste 100 milioane de euro, peste prețul real al lucrărilor.Bogdan Buzăianu s-a apucat de afaceri în România în 1993, la 25 de ani, pe când era student. Emigrase în Elveția în 1991, unde și-a dezvoltat o puternică divizie de companii, însă afacerile și le-a orientat și spre țara natală.

            Bogdan Buzăianu, devenit între timp Nicolas Buzianu, continuă să menţină relaţii strânse cu persoane implicate în Energy Holding – Bogdan Buzăianu, patronul neasumat al Energy Holding – firmă care a încheiat cu statul român un contract de miliarde de dolari pentru preluare de energie electrică de la Hidroelectrica, este cel mai important exponent al băieţilor deştepţi. Deși controlează în continuare, prin interpuşi, afacerile companiei Energy Holding, chiar dacă susţine cu fiecare ocazie că nu mai are nimic de-a face cu societatea de pe urma căreia s-a îmbogăţit Bogdan Buzăianu, devenit între timp Nicolas Buzianu, continuă să menţină relaţii strânse cu persoane implicate în Energy Holding.

            Iţele ţesute, în timp, de Buzăianu printre politicieni și oameni de afaceri şi-au dovedit eficienţa când s-a pus problema introducerii clauzei de forţă majoră pentru micşorarea cantităţii de energie livrată de Hidroelectrica. În septembrie 2011, la solicitarea Hidroelectrica, Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) a avizat activarea clauzei de forţă majoră, ceea ce ar fi făcut ca în noiembrie 2011 un număr de 41 de contracte să intre sub incidenţa acesteia. Numai că ”mâna destinului” a făcut ca Energy Holding să obțină anularea în justiţie a avizului de forţa majoră emis de CCIR, fără să se prezinte public explicații pentru greșeala comisă, dacă aceasta a fost, cu adevărat, o greșeală…Asta doar aparent, pentru că, totuși, ”corecții” au fost aplicate…

             Spre exemplu, cel care a înaintat către CCIR documentația pentru activarea clauzei de forță majoră, directorul Constantin Trihenea, a fost hărțuit până a decis să demisioneze. Autorii acestei presiuni – necunoscuți. Cei care au totuși habar de ceea ce se întâmplă în această piață, cum se distribuie rolurile și cine face jocurile, vorbesc despre presiuni directe sau indirecte, exercitate de fostul ministru Adriean Videanu şi de Mihai David – fost director general al Hidroelectrica, cu concursul nevăzut al lui Buzăianu.

            Influenţa lui Buzăianu pe piaţa energetică românească s-a resimţit şi în decembrie 2010, moment în care au fost renegociate şi prelungite anumite contracte cu Hidroelectrica (contracte ce au condus la golirea lacurilor de acumulare ale amenajărilor hidroelectrice). Pentru cine își mai amintește, prelungirea până în 2018 a contractelor de pe piața de energie s-a făcut pe ultima sută de metri a mandatului lui Adriean Videanu, iar acordul Consiliului de Administraţie al societăţii privind modificarea contractelor a fost semnat doar de fostul secretar de stat din Ministrul Economiei, Tudor Şerban, preşedinte al CA. Același personaj a fost și consilierul personal al lui Adriean Videanu, preluat ulterior de Ion Ariton.

           Şi relația lui Buzăianu cu celălalt personaj – Mihai David – fost director general al Hidroelectrica, a fost reciproc avantajoasă. Spre exemplu, în 2010, UCM Reşiţa, controlată de Buzăianu, a primit 45 milioane lei de la Hidroelectrica (condusă de David), iar în cele din urmă banii au ajuns în conturile elvețiene, de diferitele inginerii financiare fiind responsabil Adrian Chebuţiu – administrator al UCM Reşiţa (cercetat în prezent de DNA pentru devalizarea uzinelor reșițene). Înschimbul banilor, David a beneficiat de susținere pentru a rămâne membru în CA al Hidroelectrica, ceea ce i-a adus destule avantaje. Mai exact, Hidroelectrica acorda lucrări către sucursalele de reparaţii Hidroserv, care le subcontracta grupului de firme ICCO Braşov (administrat formal de Călin-Filimon Costan şi controlat de David Ciprian). Din această relație, în 2010, ICCO Metal SRL a încasat de la Hidroserv Bistriţa – 465.000 lei, iar ICCO Electric – 14,5 milioane lei de la Hidroserv Slatina.

            Un alt bussines din care David a știu să profite din plin este firma Bepco SRL din Ghimbav, care a implementat unui sistem de producere a agentului termic, exact după ce David a ajuns consilier local la Brașov. Poate că am fi crezut că este o simplă coincidență între cele două momente, dacă acționarii firmei Bepco SRL nu ar fi fost acelaşi Călin-Filimon Costan şi fosta lui soţie, nu-i așa, prieteni vechi cu Buzăianu.

           Un alt personaj pe care Buzăianu a avut grijă să-l susțină pentru a ajunge într-un post important, este Nicolae Opriş, fostul șef serviciu preţuri la Hidroelectrica, devenit peste noapte vicepreşedinte şi chiar preşedinte al Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). De la înălțimea funcției sale, Opriș a vegheat să nu fie pusă în practică vreo inițiativă care ar fi afectat afacerile băieților deștepți. Iar pentru ca să fie sigur că nimic nu se schimbă odată cu plecarea sa, s-a asigurat că noua conducere şi oamenii de încredere crescuţi de el (Viorel Alicuşi pare a fi cel mai îndrăgit) vor avea aceeaşi consideraţie pentru afacerile băieților deștepți.

          Statul şi consumatorul români, marii perdanţi – Din toată această încrengătură de afaceri și interese private, nu au de pierdut decât statul și consumatorul român, care par că nu se mai pot scutura de caracatița care a cuprins domeniul energiei, pierderile estimate doar pentru Hidroelectrica în perioada 2000-2018 ajungând la 5 miliarde euro.

          În prezent, Nicolas Buzăianu îşi arogă calitatea de industriaş, afacerist elveţian, în domeniul energetic, inclusiv în cadrul industriei producătore de echipamente energetice. În Elveţia, Nicolas Buzăianu apare şi ca membru fondator al unei asociaţii, Paix Academie, asociaţie din care fac parte nume sonore ale vieţii internaţionale ca fostul preşedinte UNESCO – Federico Mayor. O ultimă reuşită este calitatea de adjunct al ambasadorului Zambiei în Franţa şi cea de ambasador al Zambiei la UNESCO.

          Buzăianu a devenit ambasador al unei ţări al cărei cetăţean nu era şi în luna octombrie 2011 a fost în centrul unui scandal internaţional după ce noul preşedinte al Zambiei, ales la 23 septembrie, Michael Sata, succesorul lui Rupiah Banda, l-a acuzat ca fiind implicat într-o escrocherie cu aur. Buzăianu şi-a pierdut rapid rangul de ambasador şi a anunţat că-l dă în judecată pe preşedintele Sata, cerându-i despăgubiri de 100 milioane de dolari. – www.promptmedia.ro

                      Hidroelectrica pierdut 1,1 miliarde de euro in contractele cu“baieti destepti”

           Administratorul judiciar al Hidroelectrica, Remus Borza, a prezentat motivele pentru care compania a intrat in insolventa, precizand ca prejudiciul suferit in urma contractelor semnate cu “baietii destepti” a insumat 1,1 miliarde de euro, in perioada 2006-2012.

              Principalul motiv pentru care compania a ajuns in aceasta situatie este incheierea celor zece contracte bilaterale.

             “Daca la inceput, sa recunoastem, contractele semnate de Hidroelectrica au fost benefice companiei, incepand din 2006 lucrurile s-au schimbat. In perioada 2006-2012, ele au prejudiciat Hidroelectrica cu 1,1 miliarde de euro. Denuntarea celor sase contracte a fost justa, iar renegocierea celor patru contracte a adus preturi substantial majorate si a adus venituri de 94 milioane de lei, din plati retroactive, de la inceputul lui 2012″, a afirmat Borza.

            El a sustinut ca era contractelor bilaterale s-a incheiat, explicand ca legea energiei, din iunie 2012, interzice acest gen de practici, care nu sunt concurentiale. In consecinta, toti agentii trebuie sa isi cumpere energie de pe pietele libere, adica OPCOM sau piata zilei urmatoare.

           “Cred in destinul Hidroelectrica, ea ramane o societate de referinta. Insolventa este doar o situatie pasagera, din care va iesi mai intarita, nu va renaste ca pasarea Pheonix, insa evolutia va fi spectaculoasa”, a completat administratorul judiciar. – www.promptmedia.ro

               EXCLUSIV:Dosarul FNI, disjuns de prea multe ori, cu incalcarea normelor de procedura

            113422 – 25092012 – Rechizitoriul redactat de procurori în cazul trimiterii in judecata a omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu pentru instigare la delapidare și spălare de bani în cazul FNI este aproape cât jumătate de top de coli de scris. Prompt Media a intrat în posesia celor aproape 200 de pagini ale documentului, pe care vi le prezintă în exclusivitate.( RECHIZITORIU_FNI_24_09_2012 )

           Cercetările au ca fundament investigațiile efectuate de organele judiciare în dosarele penale referitoare la devalizarea Fondul Național de Investiții – FNI, Banca Agricolă – BA, Banca de Investiții și Dezvoltare – BID și Banca Română de Scont – dosarele penale nr.372/D/P/2004 şi nr.374/D/P/2004 – care au vizat generarea unor pagube în patrimoniul investitorilor FNI, dosarul penal nr.76/P/2005 – privind prejudicierea Băncii Agricole SA, dosarul penal nr.754/D/P/2006 – privind constituirea Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID) SA și dosarul penal nr.34/D/P/2005 – privind falimentul Băncii Române de Scont, al căror parcurs procesual este similar și în care au fost identificate numeroase încălcări ale normelor de procedură, dispoziţii repetate de disjungere a cauzei cu privire la unele persoane cercetate şi soluţii atipice pentru practica organelor judiciare.

            În urma analizei asupra actelor de urmărire penală efectuate, parte dintre ele finalizate prin pronunțarea unor hotărâri judecătorești definitive, s-au stabilit punctele de convergenţă, care se referă la ilegalitatea unor activități derulate prin societăţile comerciale membre ale Grupului „GELSOR” (Gelsor SA, SOV Invest SA, Imobiliar Network SA, Vîntu Sorin Ovidiu Company SRL, Gelsor IT SA etc.), deţinute şi administrate de SOV prin interpuși.

           De asemenea, s-a stabilit că SOV a fost principalul beneficiar al banilor care ar fi trebuit să ajungă la stat sub forma taxelor și impozitelor.

            Procurorii au stabilit o anumită  succesiune a faptelor care are ”o consistenţă internă puternică”, evidențiată de metodele şi persoanele în care acestea au acționat în raport cu contextul creat prin diverse mijloace de omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu.

            Procurorii susțin că au reușit să stabilească și mecanismele financiare prin care SOV a ajuns, tot cu banii din FNI, proprietarul hotelurilor Lebăda și Sulina, ori al imperiului imobilar din întreaga țară. Anchetatorii au realizat grafice în care explică traseele banilor din FNI până la achiziționarea zecilor de imobile.

           La începutul lunii septembrie, asupra bunurilor imobiliare a fost instituit sechestru asigurator, iar asupra chiriilor datorate SC Imobiliar Network 2002 SA (deținută de SOV) au fost indisponibilizate prin poprire.

            În acets moment, Sorin Ovidiu Vîntu se află în închisoare, unde are de ispășit o pedeapsă privativă de libertate. – www.promptmedia.ro

 AFACERI, INTIMIDĂRI, AMENINŢĂRI…

           Oamenii lui Sorin Ovidiu Vântu şi Liviu Luca au trecut la ameninţări la adresa sindicaliştilor şi acţionarilor de la PETROM care i-au dat în judecată pentru devalizarea patrimoniului Petromservice şi care s-au constituit parte civilă şi vătămată în dosarele penale deschise celor cei doi oameni de afaceri. Cristian Toroipan, reprezentantul Asociaţiei Salariaţilor din SNP PETROM a răspandit o notificare către 20.000 de angajaţi ai SNP PETROM şi Petromservice, solicitându-le să “înceteze de-îndată orice demers judiciar şi/sau extrajudiciar”, anunţă ancheteonline.ro. “Precizăm că suntem nevoiţi să solicităm instanţelor competente obligarea dumneavoastră la plata tuturor daunelor şi cheltuielilor generate Asociaţiei, precum şi la plata cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea unui eventual litigiu (taxe de timbre, onorarii de expert, onorarii de avocat etc). Odată cu introducerea cererii de chemare în judecată vom lua toate măsurile prevăzute de codul de procedură civilă în vederea asigurării recuperării prejudiciului şi vom demara orice procedură penală care să asigure tragerea la răspundere penală pentru acţiunile şi/sau inacţiunile dumneavoastră, în măsura în care acestea pot fi considerate având conotaţii penale”, se arată în scrisoarea de ameninţare trimisă unui sidicalist la Asociaţia salariaţilor din SNP PETROM. “Vom proceda de îndată, la următoarele demersuri în vederea restabilirii echilibrului şi recuperării prejudiciului creat: 1. promovarea unor cereri de chemare în judecată, pe latură civilă şi/sau penală, în scopul obţinerii unor hotărâri judecătoresti executorii, prin intermediul cărora dumneavoastră să fiţi obligat/obligate la plata daunelor şi cheltuielilor generate asociaţiei, precum şi iniţierea procedurii de executare silită în contra dumneavoastra, în baza acestor hotărâri; 2. Indisponiblizarea conturilor bancare, sechestrul bunurilor mobile şi imobile de care dispuneţi”, se mai arată în notificare. Aceste ameninţări sunt fără precedent în condiţiile în care, conducerea Asociatiei îşi arogă atribuţii pe care nu le are, substituindu-se unor organe de executare silită pe cale civilă sau fiscală. Este “ultima încercare de soluţionare amiabilă a situaţiei”. “Notificăm faptul că nu deţineţi calitatea de asociat în cadrul Asociaţiei Salariaţilor din SNP PETROM SA, astfel încât vă solicitam să încetaţi de îndată orice demers judiciar şi/sau extrajudiciar rezultat din pretinsa calitate de asociat”. Cu alte cuvinte, cei 20.000 de angajaţi (sindicalişti) care au primit notificarea nu sunt membrii Asociaţiei. Atunci, cine poate fi asociat în această organizaţie profesională?!

            Cristian Toroipan, autorul amenintărilor, este văr cu Liviu Luca, implicat în afacerile dubioase ale Romexterra Bank şi SC Delta Asigurări SA, fost acţionar la Realitatea Media.

           13 septembrie 2012: SOV şi Luca, trimiși în judecată în dosarul Petromservice

            Sorin Ovidiu Vîntu şi Liviu Luca au fost trimişi în judecată, la 13 septembrie 2012, pentru delapidare şi spălare de bani în dosarul Petromservice, alături de alte zece persoane – Octavian Ţurcan, Sorin Mihai, Ioan Bohâlţeanu, Bogdan Radu Negrutzi, Gheorghe Şupeală, Raichovich Graziano Rino, Zizi Anagnastopol, Mihai Viorel Râmboacă, Răzvan Florin Râmboacă și Daniela Lăcrămioara Braşoveanu. Procurorii ICCJ estimează că prejudiciul adus Petromservice depășește, potrivit expertizei contabile, 83 milioane de euro. În 2005, Liviu Luca a devenit, indirect, acţionarul majoritar al S.C. Petromservice S.A. (devenită în 2008 S.C. PSV Company S.A), după ce a cumpărat prin intermediul unei societăți înmatriculate în Cipru (Elbahold Ltd) 49,35% din acţiunile societăţii. Prin exercitarea dreptului de vot în numele Elbahold Ltd în AGA, Liviu Luca a reușit să controleze activitatea Petromservice și numirea unor persoane în care avea încredere în Consiliul de Administraţie și în funcții de top în managementul companiei.  Preluarea pachetului de acțiuni a fost finanțată de Sorin Ovidiu Vîntu (SOV)(, iar Octavian Țurcan, un apropiat al lui SOV, asigura legătura cu firmele cipriote și băncile din țară şi relaţia inculpaţilor cu companiile înmatriculate în Cipru pe care le controlau şi cu băncile din această ţară.

            În 2007, Petromservice a vândut activitatea de servicii petroliere, în schimbul căreia a primit 325 milioane de euro. Întrucât, în aceeaşi perioadă, împotriva societăţii erau în curs de desfăşurare numeroase proceduri de executare silită pentru drepturile salariale restante obţinute de angajaţi prin intermediul unor hotărâri judecătoreşti, pentru a evita ca aceste sume să ajungă în posesia salariaţilor sau să fie distribuite ca dividende acţionarilor minoritari, Liviu Luca a hotărât ca lichidităţile societăţii să fie transferate în patrimoniul unor companii controlate de SOV. Pretextul acestor transferuri a fost cumpărarea unor acțiuni cotate la bursă. Toate companiile care au intermediat achiziţiile de acţiuni erau controlate de SOV şi Octavian Ţurcan, care aveau calitatea de beneficiari reali ai acestor societăţi, susțin procurorii. În acest mod, Luca, SOV şi Ţurcan controlau atât cumpărătorul, cât şi vânzătorii acţiunilor. Banii obţinuţi au fost transferaţi prin operaţiuni de tip suveică, în regim repetat structurat pe mai multe verigi, în cadrul cărora aceleaşi sume au fost reciclate de mai multe ori prin transferuri repetate între companiile controlate de inculpaţi. Au fost fraudaţi indirect şi acţionarii minoritari ai S.C. Petromservice S.A. (aproximativ 72.000 de membri ai Asociaţiei Salariaţilor din SNP PETROM S.A. şi 7.000 de acţionari persoane fizice), care nu au încasat dividendele care li se cuveneau în urma vânzării serviciilor petroliere şi cărora le-a fost diminuată semnificativ valoarea acţiunilor. Procurorii au beneficiat de sprijinul tehnic şi informativ al SRI şi au colaborat cu Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor. – PROMPT MEDIA

       OAMENI GREI, DESPĂGUBIRI GRELE

             Scriam în numărul trecut că politicienii George Becali și Robert Negoiță, care sunt și oameni de afaceri cu legături în Ilfov, primesc despăgubiri din partea statului pentru terenurile cedate pentru construirea centurii de nord a Capitalei.

              Alături de aceștia, un alt nume sonor a obținut o despăgubire de peste patru miliarde de lei vechi pentru a se da la o parte din fața drumarilor. Este vorba despre omul de afaceri Vasile Pușcaș (nu fostul ministru), cuscrul fostului șef de la Interne, Ioan Rus. Băiatul omului de afaceri Vasile Puşcaş, care îi poartă numele, este căsătorit cu fiica lui Ioan Rus.

             Despăgubirea este pentru un teren de 1.400 de metri pătrați, iar pentru asta Ministerul Transporturilor a cerut Guvernului suplimentarea bugetului. Așadar, terenul, aflat în extravilan în județul Ilfov, este pe traseul pe care urmează să se construiască centura de nord a Bucureștiului. Inițial, Tribunalul București a decis o despăgubire de 552.141 de lei, însă Curtea de Apel București a redus suma pe care statul român trebuie să i-o plătească lui Pușcaș la 430.000 de lei. Pușcaș a dat pentru asta CNADNR în judecată, nemulțumit că a primit numai 28 de euro pe metrul pătrat.

           Interesant este că Vasile și Ileana Maria Pușcaș (mama afaceristului) nu figurează pe prima variantă a listei de expropriați trecută prin guvern la sfârșitul anului 2008. Hotărârea a fost modificată în timpul primului Guvern Boc și atunci atunci a apărut și Pușcaș, dar anexele hotărârii, în care figurau cei care urmau să fie expropriați, au fost secretizate, deși ani de zile până la acel moment, erau publice.

            ”Suma global estimată cu titlu de despăgubire necesară a fi suplimentată este în valoare de 482 mii lei şi este alocată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, în limita prevederilor anuale aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 2012, nr.293/2011, la capitolul 84.01 ‘Transporturi’, titlul ‘Alte transferuri’, poziţia ‘Investiţii ale agenţilor economici cu capital de stat”, se arată în proiectul de act normativ prin care cei de la Ministerul Transportului solicită acum bani de la Guvern. Pentru motivarea cererii, se invocă unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale şi procedurile de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Fluidizare trafic pe DN1 km 8+100 – km 17+100 şi Centura rutieră în zona de Nord a municipiului Bucureşti – obiect 7 – Completarea Centurii rutiere a municipiului Bucureşti prin construcţia sectorului cuprins între DN 7 şi DN 1A”.

            Prin HG 681/2007, modificată şi completată prin HG 231/2008, prin HG 428/2008 şi prin HG 786/2009, a fost aprobată suma totală de 11.390 mii lei, sumă care a fost cheltuită în totalitate pentru plata/consemnarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârile de verificare a dreptului de proprietate şi stabilirea cuantumului despăgubirii. Sumele consemnate prin aceste hotărâri au fost contestate în instanţă de o parte dintre proprietarii imobilelor aflate pe amplasamentul lucrării, iar instanţa a dispus majorarea acestor sume prin sentinţe definitive şi irevocabile. ”Conform art. 371 din Codul de procedură civilă, ‘obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, (…) dacă legea nu prevede altfel”, explică MTI.

            Proiectul de act normativ precizează că cele 482 mii de lei rezultă din diferenţa dintre sumele acordate de instanţă prin sentinţe definitive şi irevocabile: Sentinţa 683/05.05.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a-IV-a Civilă şi Sentinţa 1213/03.11.2009 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a-III-a Civilă, şi despăgubirile consemnate prin Hotărârile de stabilire a despăgubirilor la care se adaugă cheltuieli de judecată.

            Numele lui Vasile Pușcaș nu apare nici în HG 681/2007, nici în HG 231/2008, în anexele lor sau în tabelele cu imobilele proprietate privată necesar a fi expropriate pentru execuţia lucrării. Abia în anexa HG 428/2008, la poziţia 81, sunt menţionaţi Puşcaş Vasile şi Puşcaş Ileana Maria, număr cadastral 468/2, cu o suprafaţă totală rezultată din acte de 12.500 mp şi cu o suprafaţă de teren ce urmează a fi expropriată de 1.442,76 mp.

            Prin sentința civilă numărul 1213/03.11.2009, Secția a -III-a Civilă a Tribunalului București a admis cererea de chemare în judecată a CNADNR, formulată de Vasile Pușcaș și Ileana Maria Pușcaș şi a decis că o valoare justă a despăgubirilor pentru cei 1.400 de metri pătrați expropriați este de 552.141 lei. Tribunalul a considerat că despăgubirea stabilită de Comisia pentru Aplicarea Legii 198/2004, de 148.249,94 lei, echivalentul a 40.397,28 euro, este nesatisfăcătoare. La fel cum prea mică a fost considerată și suma stabilită la începutul primei expertize, în mai 2008, adică 275.323 lei. Ca atare, instanța de fond a acordat cu titlu de despăgubire suma de 552.141 lei, rezultată dintr-o altă expertiză. CNADNR a declarat însă apel împotriva acestei sentințe, susținând că nici în faza judecăţii în fond, nici în apel, experţii nu au putut să stabilească un preţ real de tranzacţionare. Primul lucru susținut în motivele de apel a vizat faptul că experții au stabilit, în plină criză imobiliară, o valoare extrem de mare a terenului, deși aceasta nu se putea justifica, în condițiile vânzării pe piața liberă. În acest sens, CNADNR arată că experţii au stabilit în anul 2010 un preţ mult mai mare, deşi este de notorietate faptul că piaţa imobiliară a fost în scădere. De asemenea, arată că la dosar există două adrese eliberate de Primăria …, prin care se comunică două preţuri total diferite în legătură cu imobile din aceeaşi zonă. Solicită să se constate că despăgubirea acordată reclamanţilor a fost justă şi prealabilă, şi, în consecinţă, respingerea acţiunii, fără cheltuieli de judecată”.

           La rândul său, și reprezentantul Parchetului a solicitat admiterea apelului CNADNR și stabilirea valorii despăgubirilor la aproximativ 450.000 de lei. De asemenea, procurorul a arătat că valoarea reţinută de experţi este apropiată şi de valorile menţionate în actele comunicate de Camera Notarilor Publici, din grilele aflate la dispoziţia notarilor publici, din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii anteriori şi pentru care experţii au aplicat procentul de diminuare de 15%. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului şi stabilirea valorii despăgubirilor la suma de 450.000 lei.

          În replică, Vasile Pușcaș și mama sa au cerut CAB să respingă apelul CNADNR, pe motiv că nu au primit niciun leu despăgubire, și că ambele expertize, și prima expertiză, din fond, și cea de-a doua, din apel, au arătat valori apropiate ale terenului expropriat. Curtea de Apel București a stabilit, în final, că apelul este întemeiat, deoarece valoarea despăgubirilor stabilite de prima instanţă a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară care se baza pe oferte de vânzare a unor terenuri similare şi nu pe tranzacţii finalizate cu privire la astfel de terenuri și a stabilit că valoarea suprafeţei de 1442,76 mp la data de 8.10.2010 este de 431.058 lei.

          CNADNR nu a fost mulțumită nici cu decizia CAB, motiv pentru care a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, însă acesta i-a fost respins, printr-o decizie irevocabilă.

          Vasile Pușcaș este cel care a reușit să pună monopol pe afacerile cu salubritatea și deszăpezirile din Satu Mare și Baia Mare, prin SC Florisal SRL, aceeași firmă care are mai multe proiecte de case în construcție, tot în Satu Mare. De asemenea, Pușcaș a avut afaceri și în Cluj, unde a început prin a cumpăra firma Mega Taxi, apoi a achiziţionat o companie de imobiliare care avea în construcție un bloc cu patru etaje în Cluj-Napoca. După cum anunță Ziuanews, intermedierea tranzacției între Pușcaș și firma de imobiliare cumpărată de acesta ar fi avut loc prin intermediul deputatului Daniel Buda. – CĂLIN MATEI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 × four =