Antuanela ROȘIORU
Ideea creării Zonei Metropolitane București este veche de cel puțin 20 de ani. S-a tot discutat, în diverse variante, despre cum ar trebui reorganizate administrativ și teritorial județul Ilfov și municipiul București, până unde ar trebui extinsă limita Capitalei, dacă este bine sau nu să înglobeze integral județul Ilfov sau doar părți din acesta. Probleme pur tehnice, care să țină cont de foarte multe variabile socio-economice și de dezvoltare. Ba mai mult, pentru compatibilizarea instituțiilor, prin unele structuri chiar s-au operat reorganizări, astfel încât să răspundă într-un sistem integrat și compatibil cu standardele europene.
Dar despre desființarea unor instituții pentru disiparea responsabilității sau pasarea problemelor în ograda altora, niciodată.
Până recent, când fostul purtător de cuvânt al Poliției Capitalei, acum purtător de vorbe al unui sindicat din poliție, a aruncat în presă ”decizia istorică” a sindicatului pe care-l reprezintă privind desființarea județului Ilfov, cu argumentul ”stăpânirii criminalităţii și a grupărilor infracționale”. Dispare problema socială odată cu desființarea unei unități administrative-teritoriale?
Îi amintesc dlui Ciocan că existența județului Ilfov figurează în legislația privind organizarea administrativă a teritoriului României, completată și modificată în Parlament în urmă cu doi ani. Propunerea lui seamănă cu acea inițiativă legislativă de stabilire a reședinței de județ la Buftea, deși în urmă cu un an, tot prin lege, se stabilea că reședința județului Ilfov este municipiul București.
Atunci despre ce vorbim?
Aș interpreta declarația dlui Ciocan mai degrabă ca o încercare de distragere a atenției opiniei publice de la o altă temă. Poate fi dezbaterea despre discuțiile dintre șefii poliției și liderii unor clanuri bucureștene…
În acest context, Ciocan nu este portavocea unei idei strălucite, geniale, de rezolvare a problemelor țării, ci mai degrabă ”percutorul” unei manevre de imagine menită să facă valuri într-o altă direcție decât cea spre care privim.
Fraieri suntem noi că ne ducem după fentă. Interesant ar fi să descoperim cui aparține ”mâna” care pune în mișcare ”percutorul”. Atunci am putea găsi răspunsul mai multor teme aruncate pe piață prin ciudata ieșire a lui Ciocan…
Problema grupurilor infracționale de pe teritoriul României nu a apărut peste noapte. Poate că a revenit în actualitate odată cu întoarcerea în țară, din cauza pandemiei de Covid 19, a unor grupuri de cetățeni români care, după intrarea României în Uniunea Europeană și deschiderea granițelor își mutaseră activitatea în alte state din Europa. Grupările infracționale din România sunt cartografiate, iar pentru a-ți forma o idee despre cine și unde ”operează” ar trebui studiată presa ultimilor zece ani, cel puțin. Asta dacă nu punem la socoteală și informațiile și rapoartele poliției. Deci nu desființarea județului Ilfov este soluția pentru combaterea infracționalității, ci educația. Chiar și cea preventivă!
