Cu toate că avem șansa să o trăim zilnic, încă de la prima respiraţie până la ultima, iubirea rămâne o mare necunoscută pentru omenire. Iubirea nu poate fi demonstrată, însă știm când iubim, ştim ce simţim, fiind imposibil să exprimăm sau să traducem în cuvinte acele sentimente.
În opinia profesorului de yoga Dana Ţupa, nu putem să verbalizăm iubirea, deoarece fiecare dintre noi o percepem şi o trăim diferit. “Iubirea este o stare ce acţionează asupra noastră la diverse frecvenţe, cu diferite intensităţi, fiind o energie pe care o cunoaștem încă de mici. În același timp, în Univers, există o energie aflată în antiteză cu iubirea, şi anume frica, iar ambele ar trebui binecuvântate, deoarece ne ajută să preţuim mai mult viaţa. În absenţa fricii, iubirea nu poate exista, iar această teorie este aplicabilă în lumea noastră, cea a relativităţii, fiind un sistem dual, ce ne ajută să învăţăm și să creștem permanent, cunoscând “binele” şi “răul”, pentru a putea cântări, evalua şi pentru a folosi corespunzător cele două energii”, explică profesorul. Expertul în yoga afirmă că, la nivel cognitiv, spiritual şi empiric, oamenirea cunoaşte două dimensiuni ale iubirii, şi anume: iubirea absolută și iubirea pământeană.
Iubirea Absolută
”Mulţi maeştri îi spun pur şi simplu “Iubirea”, cu “I” mare, deoarece este esenţa sau sursa a Tot Ceea Ce Există, este Singularitatea, locul de unde am pornit cu toţii. Din acea Iubirea Absolută a pornit totul, iar precum undele Big Bang-ului încă călătoresc prin spaţiu, aşa şi “Iubirea Primordială” ne curge prin vene şi se ma
nifestă prin noi. Partea bună este că fiecare avem posibilitatea să trăim acest fel de iubire, dacă vom reuşi să ascultăm şi să trăim energia care „dansează” peste tot în jurul nostru, tot ceea ce trebuie să facem este să cultivăm constant rezonanța specială a aceleia în trăirile noastre interioare”, afirmă profesorul de yoga Dana Ţupa.
Iubirea Individuală
“Este forma de iubire pe care o cunoaştem fiecare dintre noi şi o putem simți zilnic pe parcursul vieţii noastre. Este energia unificatoare şi vindecătoare pe care o proiectăm către alte persoane dragi nouă. Aceasta vine din interiorul nostru, făcând o triere între emoţiile negative şi cele pozitive; pe cele pozitive proiectându-le către alte ființe umane sau, de ce nu, către animale sau flori. Intuitiv, datorită receptivității, iubirea noastră va atinge în mod magic destinatarul gândurilor noastre bune, frecvenţa acestui tip de energie fiind perceptibilă de fiecare dintre noi. Cu toate acestea, Iubirea Individuală emisă către fiinţele umane, este filtrată prin prisma psihicului uman şi este mai mult sau mai puțin limitată. Ea se combină cu gândurile și sentimentele noastre, cu fricile ancestrale impregnate în subconștientul nostru: teama de a nu fi suficient de bun, de a nu merita. Simțurile, mintea și ego-ul nostru, ne dau experiența separației și a distincției, filtrele noastre umane, aducând ‘’arome’’ diferite în ceea ce este dragostea: iubirea mamei, iubirea romantică, iubirea ca în filme, dragostea de natură, iubirea plină de compasiune, iubirea sexuală”, explică Dana Ţupa.
Cum se face trecerea de la Iubirea Individuală la Iubirea Absolută?
“Cunoscută în lumea yoghinilor drept Sadhana Iubirii sau Practica Iubirii, aceasta reprezintă tratamentul nostru zilnic pentru discrepanţa dintre ceea ce este dragostea şi banalul oferit de cotidian. Această practică zilnică a iubirii este cea care creeză starea noastră de pace, de acceptare, de bunătate, de unitate, putând fi o bază a vieţii spirituale, cultivată conștient. Iubirea, ca practică zilnică, are puterea fantastică de a transforma și alchimiza situații de viață, persoanele din jurul nostru, astfel încât sa înțelegem că probabil, ziua noastră cea mai neagră ar putea deveni cea mai luminoasă zi, momentul zero din care să pornim schimbarea modului nostru de a fi, de a gândi sau de a acționa, dându-ne forţa de a vedea lucrurile bune, lumina în întuneric, de a transforma totul în jurul nostru și, de ce nu, de a deveni treptat cea mai înaltă versiune a noastră. Jocul este simplu: zâmbiţi mereu, căci zâmbetul este molipsitor, iertaţi în fiecare clipă, gândiţi-vă că viaţa este ca un film în care, după terminarea lui, până şi personajele negative sunt oameni în timpul liber, care iubesc şi ei la rândul lor. Prin iertare, prin zâmbete, prin politeţe, prin pace, această lume poate fi salvată”, conchide profesorul Dana Ţupa.
