Țările lumii, așa-zis ”sărace” nu sunt chiar așa, în totalitate. Întotdeauna au avut cel puțin trei bogății esențiale – naturală, ”mintală” și turistică. Și altele…
Am parcurs lista originilor celor care au cucerit, de-a-lungul anilor, premiul Nobel pentru Științe să le zicem, tehnice, sub egida țărilor bogate, în special, SUA. Procentul celor veniți din țările sărace este covârșitor. Mulți provin din țări precum India, China, Bangladesh, Indonezia, Rusia, Japonia, țările arabe, țările aficane, sau sud-americane. Unele nu sunt chiar așa de sărace, dar forța financiară a SUA și a omnipotentului Occident este determinantă în a oferi condiții tehnice și materiale optime pentru studii aprofundate și de lungă durată.
Nici România nu a făcut excepție. Este adevărat că nu avem decât un singur reprezentant care a câștigat Premiul Nobel: Emil Palade în 1974, pentru medicină. Dar România a avut mereu vârfuri care, prin genialitatea lor, au contribuit, uneori decisiv, la mersul înainte al omenirii. Să începem cu prea-uitatul Petrache Poenaru care, undeva, în negura timpului, pe la începutul secolului 19 a descoperit stiloul, dar nu putem ocoli cvartetul de aur al aviației mondiale: Aurel Vlaicu, Traian Vuia, Henri Coandă, Gogu Constantinescu. Lista acelora care, cu zestrea noastră genetic-românească, a înnobilat patrimoniul tehnic, medical, spiritual al omenirii este lungă. Nu insistăm. Nu sunt vorbe goale încărcate de un fals patriotism. Sunt adevăruri și nu intrăm în prea multe amănunte.
Din fericire și astăzi România trimite milioane de ”ai noștri” în bogatul Occident – valori certe de meseriași deosebiți care, acolo unde s-au dus să câștige o ”pâine mai dulce decât cea românească”, ne fac cinste. Dar și prin odraslele noastre, străluciții noștri ”olimpici” care au impresionat lumea! Altminteri severul și ordonatul Occident, cu un sistem legislativ-polițienesc verificat și experimentat de sute de ani, nu ar fi primit acolo, la el, cam un sfert din populatia țării noastre. Din nefericire ne pleacă valorile noastre tinere. Copii, adolescenți, tineri în care noi, părinți sau bunici, am investit tot ce ne-a (mai) stat în putere: educație, îngrijire, medicamentație, însoțiți la modestele noastre grădinițe sau școli (românești!), apoi ținuți pe la școli profesionale sau licee.
Autorul acestor rânduri a ascultat pe postul național de radio un interviu cu unul dintre sutele de tineri români care la examenul de Bacalaureat, ediția 2019, a obținut nota 10. Părea un interviu banal… Avem sute de liceeni de excepție capabili să obțină nota 10 chiar și în atât de controversatul, bulversantul, halucinantul examen de Bacalaureat, ediția ultimă! Dar, stupefiant, tânărul ne-a spus că, deja, fusese selecționat de o universitate din SUA (Yale) și că a fost repartizat (în funcție de locurile disponibile de la universitatea-mamă) la o filială din…Singapore! De reținut că tânărul nostru român a fost selecționat înainte de acel așa-zis ”examen al maturității”. Absolvirea examenului românesc de Bacalureat nu a fost, pentru el, un test decisiv. A fost doar o simplă confirmare a valorii sale românești.
Prin urmare, marile puteri economice și politice ale lumii au un program riguros de ”a extrage sevele intelectuale” ale popoarelor sărace. Din fericire, printre cei dotați, curtați de statele bogate, sunt și români. Din nefericire, însă, România s-a golit de valorile ei. Și astăzi România trece printr-o criză profundă ”de valori naționale”. Și, paradoxal, prin criza forței de muncă. Ai noștri tineri sunt departe de țara lor, de părinți, de bunici. – VASILE BOLBOJA
