Cătălin DRAGOMIR
E din ce în ce mai clar că ne paste o nouă criză, că mergem pe calea Greciei și asta la șapte ani de când am avut parte de unul dintre cele mai dure programe de austeritate din Europa. Nu înțeleg de ce Guvernul se încăpățânează să repete multe dintre greşelile care au condus la recesiunea severă din 2009 – 2010. Doar din orgoliile unor miniștri puși acolo pentru imagine? Chiar nu știe ministrul Muncii că nu mergem pe drumul cel bun? Nici cel al Finanțelor că politicile fiscal-bugetare amplifică inflaţia şi deficitele şi pun presiune pe politica monetară şi pe dobânzi? Chiar trebuie permanent să ia de la particular cât pot de mult pentru a îmbuiba un aparat bugetar suprasaturat plin, în multe cazuri, numai din obligații politice?
În căutarea unor venituri suplimentare, Guvernul a devenit mai creativ, în 2017, dar nu eficient. A anulat decizii de relaxare fiscală, cum ar fi supraacciza la carburanţi eliminată în luna ianuarie şi re-introdusă tot de acesta în septembrie – octombrie, a transferat bani de la companiile deţinute majoritar de stat, prin repartizarea de dividende din profiturile anului 2016 şi din rezervele societăţilor și a redus cheltuielile pentru investiţii publice cu echivalentul a 1,3% din PIB în comparaţie cu planificarea originală. Nu în ultimul rând, Guvernul a redus rambursările TVA pentru a compensa slaba colectare a veniturilor fiscale. Și asta pentru ca unii să trăiască mai bine, iar alții mai prost. Mult mai prost.
Guvernul dă, dar pe caiet. S-a împrumutat la 10 octombrie cu încă un milliard de euro. Și o va mai face până la fienele anului cu încă două miliarde. Multe primării din țară nu mai au bani de salarii încă de acum. Vede cineva? Cât va ține situația?
Ce va urma? Păi majorarea salariilor într-un ritm mult mai accelerat decât cel al creşterii productivităţii va duce la o depreciere susținută a leului în următorii ani. Și de aici inflație mare. Și, mai rău, va trebui să ne împrumutăm pe la case mai mari, chiar dacă oficialii spun acum că nu e cazul. O fi bine?
