– prof. ADELA ANDREI-POPESCU, Școala Gimnazială nr 3. Bălăceanca
Decor de iarnă rece, friguroasă… soare îmbrăcat de nori, stropi reci de ploaie înghețată prevestitori de frig. Călătorim, ne grăbim, pășim încrezători dornici să ne atingem obiective cotidiene fără să încetinim… De ce-am face-o? Uităm să ne bucurăm de-un cântec pribeag de ciocârlie, evităm să simțim o apariție scurtă și trecătoare de soare, călcăm umbra unui copac ce încă adulmecă miros firav de natură caldă.
Unde sunt zilele toride de vară, unde s-au ascuns miresme plăcute de iarbă înrourată? Încotro s-au îndreptat jucăușii nori albăstrii? Nu putem ști… Putem doar să ne bucurăm de zilele pure de iarnă, de zăpada pufoasă ce stă să cadă, de un ceai fierbinte băut la gura sobei alături de persoane dragi, de zile încărcate de tradiție și sărbătoare, de obraji îmbujorați… Lucruri aparent simple dar încărcate emoțional în esență cărora, din păcate, nu le mai acordăm importanța cuvenită. Am uitat să ne bucurăm de simplitatea lucrurilor, de emoția clipelor scurte și unice. Ne lăsăm prinși în cercul greutăților, al treburilor de zi cu zi care ne acaparează, ne domină și, de multe ori, ne înving. Pun stăpânire pe mintea și pe sufletul nostru nelăsându-ne să vedem ce e important: că avem șansa de a petrece clipe frumoase alături de cei dragi, că avem puterea să schimbăm ceva în ziua respectivă, că ne putem lăsa amprenta asupra lucrurilor, că putem respira aerul naturii, că putem vedea frumusețile din jur, CĂ PUTEM TRĂI.
Să iubim simplitatea, să apreciem lucrurile mărunte cărora le putem da o altă semnificație dacă vrem, să pătrundem în lumea speranțelor, să învingem greutățile prin puterea minții, să ascultăm de instincte și să rupem lanțul apăsător al banalității și rutinei.
În lucruri simple stă frumusețea, dar uităm acest aspect. Uităm să râdem, uităm să sperăm, uităm că de noi depinde schimbarea. Motivația e doar în noi și suntem stăpânii gândurilor noastre.
Să începem, deci, să apreciem lucrurile mărunte de care ne lovim zi de zi și să nu țintim numai spre idealuri… Până la ele putem urca încet trepte mărunte dar sigure care ne pot asigura reușita. Priviți pe fereastră și dincolo de norii cenușii observați esența: avem şansa să facem ceva pentru noi și griul dezolant se poate transforma într-un albastru covârșitor.
