Acasă Educatie Shakespeare School: Gestionarea comportamentelor de tranziție la adolescenți

Shakespeare School: Gestionarea comportamentelor de tranziție la adolescenți

DISTRIBUIȚI

Adolescența poate fi o perioadă dificilă, nu numai pentru adolescent ci și pentru părinții săi. Relația părinte-copil și, implicit, calitatea comunicării interpersonale din cadrul acesteia va cunoaște efectele schimbării de comportament ale copilului devenit adolescent.

Cum poți însă, ca părinte, să faci față acestor schimbări pe care, mai mult ca sigur, îți dorești să le parcurgi cu bine în relația cu copilul tău? Cum poți evita formarea unei prăpăstii la nivelul comunicării dintre tine și copilul tău? Este posibil să fie evitată această răcire a relației dintre voi?

De îndată ce copilul pătrunde în această nouă etapă a vieții sale, nevoia de independență începe să își spună cuvântul. Dintr-odată, se instalează dezacordurile între copil și părinți, care, mai apoi, duc la conflicte mai mult sau mai puțin serioase, acte de rebeliune pentru a le „demonstra” părinților că poate lua decizii de unul singur. La adolescent apar valuri emoționale, schimbări subite ale tonului verbal și câte și mai câte.

Primul impuls al oricărui adult când se confruntă cu astfel de reacții din partea adolescentului este să le condamne fără să încerce să le înțeleagă. Cazurile în care adolescentul se comportă dinadins într-un mod pasiv-agresiv sunt destul de rare. Mai degrabă, aceste ieșiri sunt influențate de o mulțime de stimuli externi și interni, sentimente și schimbări cu care se confruntă și pe care simte că nu le poate discuta cu nimeni.

Această tranziție de la copilărie la adolescență este percepută de către părinți ca fiind bruscă, ajungând să creadă că adolescentul lor este de nerecunoscut. În realitate însă adolescența este perioada în care tinerii își formează personalitatea, crezurile și pasiunile, de aceea pare traversată de emoții atât de intense.

Peste noapte, adolescentul își cere independența, stabilește că poate face totul de unul singur și că părinții lui nu îl pot înțelege sub nicio formă. Ce poți face totuși pentru a ușura anii adolescenței, atât pentru tine, cât și pentru adolescentul tău?

 

Cinci moduri prin care poți gestiona cu bine relația părinte-adolescent

Care sunt cele mai importante lucruri de care un adolescent are nevoie? Cu siguranță nu de mustrări sau de critică din partea părinților săi. Pentru a menține relația dintre tine și adolescentul tău cel puțin pe linia de plutire, iată câteva lucruri mici pe care le poți face:

Arată-i cât de importante sunt pentru tine momentele prin care trece. Tocmai pentru că adolescenții cred că părinții lor nu îi înțeleg și că nu vor ști niciodată cât de dificilă este pentru ei această perioadă, au tendința să se închidă atât de mult în ei înșiși, încât cu greu vor mai putea să îi lase pe ceilalți să îi cunoască cu adevărat. Cel mai bun lucru pe care îl poți face tu în această situație este să îi arăți adolescentului tău că niciun moment, mai mult sau mai puțin dificil, nu trebuie trecut cu vederea pentru că orice trăire este importantă în dezvoltarea sa.

Încurajează-l să își exprime sentimentele. Fie că sunt negative sau pozitive, niciodată nu este recomandat să îți ții sentimentele adânc ascunse înăuntrul tău. Exprimarea emoțiilor contribuie la dezvoltarea inteligenței emoționale și a empatiei, elemente pe care le va folosi în relațiile interpersonale.

Fii prezent în viața sa. Probabil că ai văzut și tu în nenumărate rânduri în filme sau seriale adolescenți care nu pot comunica cu părinții lor din diferite motive, unul dintre cele mai întâlnite fiind programul încărcat al amândurora. Ca părinte, este important să conștientizezi că orice moment petrecut cu adolescentul tău contribuie la relația voastră pe termen lung, așa că programează o noapte în familie în timpul săptămânii, pleacă în mici călătorii cu el sau întreabă-l pur și simplu care îi sunt interesele în ultima perioadă.

Fii prietenul său. Oricât de neobișnuit ar suna, copilul care trece de la a avea nevoie de ajutorul părinților săi la a face totul de unul singur în adolescență are nevoie, în primul rând, de un părinte care să îi fie și prieten. Nu te gândi că asta înseamnă să fii incredibil de permisiv, ci, mai degrabă, să îi arăți că poate veni la tine atunci când simte nevoia să vorbească cu cineva și că nu trebuie să se ascundă de tine.

Arată-ți vulnerabilitatea din când în când. Dacă singura imagine pe care adolescentul tău o vede este adultul care nu lasă de la el, atunci cu siguranță se va simți reticent în comunicarea cu părinții săi. Așadar, nu-ți fie teamă să îți arăți emoțiile și să comunici deschis cu adolescentul tău întrucât și el, la rândul său, are de învățat din aceste momente.

 

Cinci lucruri pe care să NU le faci în relația părinte-adolescent

 

Există o mulțime de moduri prin care poți reacționa la comportamentul adolescentului tău, însă iată câteva pe care trebuie să le eviți sub orice formă:

Nu îl pedepsi înainte să ai o discuție deschisă cu el. Primul impuls al părinților față de comportamentul negativ al adolescenților lor este mustrarea și, implicit, pedeapsa. Cu toate acestea, pedeapsa nu este întotdeauna cel mai bun răspuns întrucât te poate îndepărta și mai mult de adolescent. Comunică deschis, în schimb, arată-i ce a greșit și lucrați împreună pentru a-i îndrepta comportamentul.

Nu îi încălca spațiul personal. Uneori, părinții cred că atunci când adolescentul lor vrea să fie lăsat singur, de fapt își dorește să primească și mai multă atenție de la părinții săi. În realitate, de cele mai multe ori, pur și simplu vrea să fie lăsat singur. Nu încerca să îi încalci prea mult intimitatea pentru că se va solda doar cu îndepărtarea lui de tine.

Nu îl critica constant. Critica constructivă poate degenera în situații în care adolescentul se simte neînțeles în totalitate de către părinții săi. Când îl critici cu fiecare șansă pe care o primești, în mintea lui va rămâne întipărit sentimentul că nu va reuși niciodată să te mulțumească.

Nu îi explica cum era „pe vremea ta”. Mentalitatea colectivă se schimbă atât de des, încât nu poți compara adolescența ta cu momentele prin care trece acum adolescentul tău. În plus, doi oameni nu pot avea trăiri, personalități sau gânduri identice, așa că, ce a funcționat pentru tine în trecut, nu este garantat că va funcționa și pentru el.

Nu îi trata trăirile cu indiferență. Când adolescentul simte că nu îi acorzi importanță pe plan emoțional, atunci, cu siguranță, se va îndepărta de tine. Fiecare persoană are emoții valide care trebuie înțelese de cei din jur, așa că încearcă să îl iei în serios și să-i arăți că înțelegi cum se simte.

Cu siguranță nu există o rețetă clară pe care să o poți urma când vine vorba de gestionarea comportamentelor de tranziție ale adolescenților. În fond, doar prin încercare și eșec vei învăța ce se potrivește relației voastre.

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here