Au trecut 27 ani de la evenimentele din decembrie 1989. Şi anii trec, pe lângă noi, prin noi şi ne îndepărtează de acel teribil 1989. Un şoc pentru România, un şoc pentru sistemul socialist, un şoc pentru omenire. Este foarte clar că macazul mondial s-a schimbat covârşitor. Dacă până atunci erau cele două “lagăre” care îşi disputau supremaţia mondială în toate domeniile – economic, politic, social, cultural, cosmic, până şi în cel sportiv, în acel an balanţa s-a înclinat decisiv către mai vechiul capitalism. Chiar dacă a îmbrăcat haine mai noi drept pentru care unii îl etichetează “neo-capitalism”. Oare noi, românii în majoritate (ne repugnă formula “în totalitate”, altminteri o ficţiune) am înţeles aceste schimbări profunde? Pentru că şi noi am schimbat un sistem economic şi politic (în trecutele manuale de economie politică socialistă se spunea “mod de producţie”) cu altul. Care are alte coordonate economice, sociale, alte raporturi de muncă, de proprietate, de mentalitate. Nu intrăm în alte amănunte.
Din observaţiile noastre, decurgând din viaţa de zi cu zi, credem că încă, după atâţia ani, noi, românii, nu am constientizat/înţeles aceste profunde schimbări. Şi să ne comportăm ca atare, să ne adaptăm noilor condiţii care, vrem nu vrem, fac parte din viaţa noastră actuală.
Nu se poate să blamăm şi capitalismul şi socialismul în aceeaşi măsură. Ajungem la o cunoscută mini-scenetă din anii 1960, de la Televiziunea Română, de pe vremea lui Mircea Crişan. Bunicul, aflat pe patul de moarte, şi-a cheamat nepotul drag pentru un ultim sfat: “- Nepoate, să nu te însori nici cu brunete, nici cu blonde şi nici cu şatene! – Dar cu de care, bunicule?” Și bunicul … a murit. Din păcate, această confuzie a nepotului din sceneta trecutelor timpuri este cvasi-generală în România de azi. Unii regretă amar socialismul, dar azi, în confuzia lor, aderă la ideile unor politicieni care, spre cinstea lor, se declară, clar, de dreapta. Adică fără măsuri populiste care au efecte economice previzibile pentru echilibrul unei ţări. Aşa cum spune un proverb românesc “Nu poţi să fii şi popă şi hoţ”. Desigur există şi tentaţia europeană, mai ales, dar şi mondială spre un populism necontrolat, neproductiv, mai ales pentru un capitalism eficient. Motivele acestor “derapaje”, în esenţă economice, sunt pur electorale!
Surprinzător, confuzia cea mai mare este în rândul tineretului, care nu a înţeles că datoria fiecărui cetăţean este să se prezinte la vot. Alternativa neprezenţei la vot este clar definită în perceptele, scrise şi nescrise, ale democraţiei: îşi asumă opţiunea acelora care s-au prezentat la vot! Astfel s-ar evita etichetarea jignitoare la adresa celor de vârsta a treia, masiv participanţi la operaţiunea cetăţenească numită simplu, “vot”, ca manipulaţi, cumpăraţi, criptocomunişti şi multe altele. Contrabalansarea votului acestora se face numai, şi numai, prin prezenţa la vot şi nu prin manifestaţii ulterioare zgomotoase, perturbătoare ale bunului mers al unei ţări şi, în cele din urmă, ineficiente. Şi să nu omitem o consecinţă: aceste manifestări de nemulţumire sunt matematic materializate de adversarii unei ţări. Şi avem atâtea exemple din Europa dar şi din întreaga lume, când pe fondul unor manifestări de nemulţumire din interior au profitat puternicii lumii de azi pentru a-şi materializa obiectivele prioritar economice, în secundar militare şi politice. Să dăm şi câteva exemple: Iugoslavia, Ucraina, ţările arabe, unele ţări africane şi sud sau central-americane. Prin urmare este cazul ca şi noi, românii, să înţelegem şi să ne manifestăm ca atare: cum că am înţeles noul mers al omenirii şi că noi nu-l putem schimba. Şi trebuie să ne înscriem, pe acest drum păstrându-ne, aşa cum fac naţiurile conştiente indentitatea naţională. Şi trebuie să mai subliniem, încă odată, că acest deziderat trebuie să fie înţeles şi susţinut de generaţia tânără. Căci sunt vlăstarele care duc o naţiune înainte. Şi ea, această generaţie tânără trebuie, musai, să ducă şi România înainte. – VASILE BOLBOJA
