”Când m-am născut, nu erau semne de vreo reuşită a mea în viaţă. Aveam un strabism foarte pronunţat, eram dislexic şi abia citeam, toţi cei din jur râdeau de mine – profesori şi copii, eram numit prostu’ clasei, mi se lipeau bilete cu apelativul ăsta în pauze pe spate, mi se spunea mereu că desenez urât şi atunci nu prea am mai desenat. Eram în suferinţă. Înţelesesem că sunt prost, urât, şi că nu sunt bun de nimic. Apoi, în clasa a V-a, a venit un profesor care mi-a văzut un desen ascuns, şi a vorbit puţin cu mine. La urmă, m-a privit direct în ochi şi mi-a spus clar: “Tu eşti un geniu”. Iar eu am început să fiu”, a marturisit marele actor Horațiu Mălăele, unor elevi cărora le preda desenul.
Ca el, numeroase vedete, precum Orlando Bloon, Justin Timberlake, Tom Cruise sau personalități ale culturii internaționale – Pablo Picasso, Agatha Christie, Albert Einstein s-au confruntat cu neplăcerile cauzate de dislexie. Cititul poate părea o activitate ușoară, pentru majoritatea dintre voi. Totuși, este o activitate foarte complexă pentru creier, așa că nu este de mirare că multe persoane întâmpină dificultăți.
Știați că aproximativ 15% din populație are o tulburare de învățare, numită dislexie? Dislexia este o cauză majoră pentru eșecul în dobândirea cititului. Deoarece, de multe ori dislexia este nediagnosticată, persoana în cauză își pierde încrederea și stima de sine. Însă, vestea bună este că dislexia poate fi diagnosticată devreme, iar copiii care au acest diagnostic pot fi sprijiniți pentru a își însuși cititul. Majoritatea copiilor învață să citească prin realizarea legăturii dintre sunete și literele corespunzătoare, pe care apoi le unesc și formează cuvinte; cu exercițiu permanent, pot ajunge chiar să recunoască instant cuvintele cu care sunt familiarizați. Cititul este ca și mersul pe bicicletă- trebuie să faci mai multe lucuri deodată, cu precizie perfectă. Astfel, odată ce recunoașterea legăturii sunet-literă a devenit un automatism, cititorii experimentați nu se mai străduiesc să identifice fiecare cuvânt în parte, ci își concentrează energia pentru a surprinde înțelesul celor citite.
Însă, copiii cu dislexie au dificultăți în a recunoaște și a diferenția literele, motiv pentru care cititul nu devine un automatism, ci se realizează lent, cu mult efort. Când un copil nu realizează sinteza cuvântului, nu își mai orientează atenția și spre semnificația textului, instalându-se frustrarea și refuzul de a citi. Odată cu finalul clasei I, în urma unei evaluări complexe, un specialist (logoped, psihopedagog) poate pune diagnosticul de dislexie. După această etapă, logopedul ajută dislexicul să își depășească problema, utilizând metode specifice, astfel încât școala să nu mai fie o corvoadă.
Dacă ai impresia că un coleg are dislexie, vorbește cu el, cu un profesor, cu părinții sau cu logopedul școlii; cu cât această particularitate este identificată mai repede, cu atât mai mari sunt șansele ca efectele sale negative să fie depășite mai ușor! – Logoped ALEXANDRA DRAGOMIR
